Ni se spune zilnic ce și cum să facem. Ce și cum să simțim. Cum și cu ce să ne îmbrăcăm. Ce să mâncăm. Unde să mergem. Suntem dirijați, manipulați, programați. De Matrix. De societatea în care trăim: de mass-media, de anturaj, de sistemul educațional, de biserică, de familie, etc. Vocea interioară, Sinele Divin, dorințele sufletului sunt pe ultimul loc.

Trebuie să avem un statut social, să împlinim niște așteptări (care, de cele mai multe ori, nici măcar nu-s ale noastre!), să mergem pe drumul „împlinirii”, al „succesului în viață” bine stabilit: să faci o facultate, să-ți găsești o slujbă bine plătită, să te căsătorești, să-ți iei o casă și-o mașină, să faci copii, să ai nepoți și-apoi să mori, împlinit. Împlinit cu ce? Cu așteptările altora? Cu ceea ce-și dorește cine, de fapt? Societatea? Părinții? Profesorii? Partenerul?

Cât de rece și de calculat sună totul, nu? Dar ăsta-i drumul „reușitei”, „realizării în viață” a multora dintre noi. Trasat, stabilit deja, impus. Și asta fără ca măcar să ne dăm seama! Împinși, mânați, dirijați de-o mână nevăzută…

Închideți ochii. Imaginați-vă că aveți deja toate astea. Și casa mult visată, și mașina dorită, copiii-s sănătoși, partenerul-i bine, munca pe care-o faceți este ok, sunteți împliniți. Și totuși ceva lipsește.

Oare ce?

Vouă nu știu ce-ar putea să vă lipsească, mie însă, cred că știu.

Dacă mâine n-aș mai fi, io cui i-aș lipsi?

Cred că ăsta-i de fapt răspunsul ieșirii din Matrix: nevoia de noi.

Nevoia de-a fi, în primul rând, mai buni.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

19/09/2019

Original

Esență