De multă vreme n-am mai citit o carte ce să mă zguduie atât de tare. N-am scris niciodată o recenzie și nu asta fac acum. Nu-s io în măsură să analizez ce scriu alții, pentru asta există criticii literari.
Însă musai să scriu ce simt, ce trăiesc citind cartea asta. E cutremurătoare. E răvășitoare. Poate că și de asta mi-am amintit și eu prin ce, și câte, am trecut…
E departe de ceea ce-a îndurat Ayaan Hirsi Ali. Pentru că ce descrie ea în cartea asta, e dincolo de orice.
„În Somalia, ca în multe alte țări din Africa și din Orientul Mijlociu, fetițele sunt purificate prin tăierea organelor genitale. Nu există o altă modalitate de a descrie această procedură care, în mod normal, are loc în jurul vârstei de cinci ani. După ce clitorisul și labiile sunt tăiate și îndepărtate sau, în cele mai compătimitoare zone, doar tăiate sau străpunse, toată zona este apoi cusută, astfel încât o bucată groasă de țesut alcătuiește o centură de castitate formată chiar din pielea cicatrizată a fetei. I se lasă cu grijă o mică gaură care să permită un jet mic de urină. Doar o forță puternică poate să lărgească țesutul cicatrizat pentru sex.
Mutilarea genitală a femeii precedă Islamul.”
Nu-mi găsesc cuvintele ca să descriu ce am simțit citind asta. Și-i doar un mic fragment…
Femeia pentru islamiști e nimic. E zero!
Iar io să-i plac? Să-i înțeleg? Nu pot. Mai ales citind cartea asta. Mai ales simțindu-mă cu fiecare zi ce trece, tot mai în nesiguranță, aici.
Să vă explic de ce.
Umblu îmbrăcată-n budigăi scurți de când mă știu și nu mi-a fost teamă, sau groază s-o fac, până curând. Săptămâna trecută, după ce ne-am întors din Lanzarote, am mers la Lidl, ca de obicei, la cumpărături. Încă de la intrare am fost întâmpinată de priviri tăioase. De ochi dușmănoși. De fețe neprietenoase. Ale cui? Ale unor femei îmbrăcate din cap până-n picioare în negru, lăsând doar fața la vedere. Musulmane, evident. Întâlnesc musulmani zi de zi, mă bat de ei peste tot, pe stradă, în parcuri, în autobuz, etc.; știu că aici, în Hamme, e comunitate mare de turci, au deja și moschee, fix pe strada mea. Pe ele, le-am văzut bălăcindu-se, îmbrăcate, în mare. Am văzut aroganța (și siguranța!), obrăznicia mucoșilor de 10-14 ani. Am văzut ipocrizia și fățărnicia bărbaților, care cică-s credincioși.
Dar atât de în nesiguranță, ca și-n Lidl săptămâna trecută, nu m-am simțit, încă, niciodată.
Citind cartea asta am înțeles multe. Am aflat multe.
De un lucru sunt sigură: pentru ei, noi toți ceilalți, suntem necredincioși.
Cu drag și cu iubire,
necredincioasa
Aura.
17/09/2019
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul