A-nceput școala și, deși io am scăpat hă!hă! demult de emoțiile începerii unui an școlar, nu pot să nu remarc vânzoleala, agitația, alergătura și panica ce s-au instalat bine-mersi printre părinți.
De zici că pruncu’ lor îi sînguru’ din lume ce-i școlar. Mai lăsați-i bre să mai și respire singuri, nu-i musai să le dați mură-n gură tuburile cu oxigen! Știți, chestia aia care-o facem toți, automat, inhale–exhale se numește respirat. Și-i primul lucru pe care-l învață mucoșii când vin pe lume, nu trebuie să-i mai batem noi la cap! Stai drept, nu-ți trage nici nasu’ și nici picioarele după tine, ți-ai luat batista? Vezi că pachețelu’ cu mâncărică de-aia bună-i în buzunarul intern din partea stângă a ghiozdănelului cu Batman și, dacă mai e unu’ ca al tău în toată școala, îl mănânc! Sau dacă-l încurci și nu mai știi care-i al tău, să-i zici la tanti învățătoarea că ai numele brodat sub etichetă! Și te cheamă Dinel Tomescu, da? Să nu care-cumva să uiți!
Nu-i mai dădăciți, nu-i mai cocoloșiți, nu-i mai bibiliți atâta de zici că-s pui picați din cuib! Că nu-s! Noi suntem prea părinți, ăștia piticii, ce-s născuți cu smart-urile-n scutec, știu mai multe decât noi! Cu siguranță știu să se descurce-n prima, și-a doua și-n următoarele zile de școală foarte bine și singuri. Ba poate chiar mai bine decât împinși, trași, dirijați de noi.
Lasă-i copilului tău libertate de mișcare, dă-i posibilitatea să se descurce singur, supravegheză-l dar lasă-l să respire!
Adult responsabil și om cu capu’ pe umeri nu devii când părinții te-mping de la spate și-ți dictează fiecare pas!
A-nceput școala. Foarte bine. Dar lăsați copiii s-o înceapă ei.
Că noi, părinții, am trecut o dată prin asta și știm că nu-i vreun balaur cu 7 capete!
Ținuți de mână, dirijați, dădăciți și cocoloșiți o să devină moi, sperioși, debusolați.
Însă cu cât o să fie mai responsabili, mai liberi și independenți, cu-atât o se descurce mai bine, mai repede și mai ușor în viitor.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
11/09/2019
Da, sunt întru totul de acord. La fel gândesc și eu acum, când toate sunt în urmă. Dar aici se plică vorba aceea:„ Ușor de zis, greu de făcut” 🙂 La vremea respectivă nu am putut să mă manifest altfel decât acești tineri părinți. Cu emoții și exces de cocoloșire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emoțiile-s firești, Condei, exagerarea cocoloșitului nu-i bună, sau, mă rog, nu-s io de-acord cu ea, acum. La vremea mea – Doamne, ce antic sună! – i-am bibilit și io prea mult, am fost prea cloșcă. Acum îmi dau seama că nu i-am ajutat, din contră.
Mulțumesc pentru cuvinte! 🤗😘🥰
ApreciazăApreciază