Luna

Te îngrozește, într-un fel. Într-altul te fascinează. Iar în alt fel te face să te simți mic-mic, fir de nisip, spulberat într-o clipă de urgia naturii, de puterea ei distrugătoare de care, de cele mai multe ori, nu suntem conștienți.

Când vedem însă un peisaj apocaliptic, desprins parcă din benzi desenate și filme fantastice, îți dai seama de asta. De cât de mici și nepunticioși suntem în fața dezastrului.

Să văd lavă întărită după atâția amar de ani, să văd că solul e doar rocă vulcanică, fără viață, negru, mort, pustiu, gol, rămas mărturie a ceea ce s-a petrecut acum aproape 300 ani, e fascinant, frumos dar și înspăimântător. S-a încrețit pielea pe mine când am coborât din mașină și-am pășit printre bucațile imense de lavă neagră, întărită, pe care parcă o vedeam curgând, roșie ca focul și distrugând totul în curgerea ei. Ce panică, ce disperare, câtă suferință a fost atunci?

Da, acum marea de lavă e ceva unic, de-o frumusețe înspăimântatoare dar care ne amintește cât de mici și neînsemnați suntem.

Cu drag și cu iubire

de pe Lună,

Aura.

10/09/2019

Reclame

Un gând despre „Luna

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.