Câte vieți avem? Una.
Câte dorințe nu împlinim? Prea multe.
Cât de mult trăim înainte să murim? Prea puțin.
Cât de des spunem „trebuie” în loc de „poate”? De prea multe ori.
Opriți-vă. Din „trebuit”.
Trăiți. Înainte să muriți.
În loc să tânjiți, mai bine împliniți.
Dorințele amânate ajung prăfuite, uitate, neîmplinite într-un colț de suflet, care va suspina, va șopti: „Ce bine-ar fi fost dacă…!”.
„Dacă” lăsați-l să plece.
Spuneți des și cu tărie: pot!
Orice. Oricând. Doar să nu uit să mai și vreau să pot.
Pasul de la vis la realitate e mic. Infim.
E o linie subțire.
Care devine invizibilă când înțelegem c-avem doar o viață, care trece taaare repede. Și, decât s-o umplem cu regrete, mai bine-i doldora cu ce-am putut.
Nu mai trăiți în avanpremieră! Trăiți prezentul!
Nici nu era 1 septembrie că era plin netul de poze cu frunze răvășite și copaci îngălbeniți.
De unde atâta nerăbdare? Și de ce? Suntem oare predispuși la melancolii și tristeți? Poate…
Dar, cu siguranță, de murit toți murim, încă n-am auzit de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte decât în basme.
Așa că e alegerea noastră, a fiecăruia, ca înainte, să mai și trăim!
Cu drag și cu iubire,
Aura.
05/09/2019
Lanzarote
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Gaby – Baghy – Gabriela Anulează răspunsul