Nu-mi aduce flori după ce-o să dau colțu’, că mă ridic din groapă și, după ce-ți dau cu ele-n cap, ce rămâne din ele ți le mai bag și-n cur!
Nu-mi plânge de dor și de drag după ce-o să crăp, nu mă jelui, că te bântui și te fugăresc prin tătă casa, de nu mai pui nicio noapte geană pe geană și-apoi vezi tu jelit!
Nu-mi spăla curu-n lacrimi după ce-am perit, că-ți zdrăngănesc lanțurile și-ți trântesc ușile și-ți apar în oglindă când ți-a și lumea mai dragă și-i vedea apoi motiv de plâns!
Mie amu să-mi aduci flori, nu după! Amu vreau să le văd pe masă, nu-n criptă! Că după aia, ce folos?
Mie amu să-mi zîci cît țî-s de dragă, și cît țî de dor și cît îți lipsesc! Și numa’ pînă ies cu gunoiu’, da’ țî dor! Că după aia-n ceie lume, crezi c-oi auzî? O… laie, atunci n-oi auzî numa’ coruri și harpe! (mă rog, io așe sper… 🙄).
Mie amu, da’ amu ni să-mi arăți cît de tare-ți pasă și cum nu mai poți de grija me, c-amu-ți dau lacrămile – de bucurie! 🤪 – cînd mă vezi, nu după ce-oi peri, când oi și ca o mumie!
Amu iubește-mă, nu mâine, răspoimâine sau când îi ave tu chef! Amu ni!
Înțelesu-m-ai?
😂🤣😂🤣😂

un text altfel.
da’ tot cu drag și cu iubire,
Aura.
20/08/2019

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00