În noaptea asta-i liber la dorințe, îs Perseidele în toiul lor, sper doar să nu se acopere cerul cu nori și să pot umbla pe ciripuri. 🥰
Fenomenul e spectaculos, cred că în vârf de munte e cel mai fain să-l vezi dar și culcat în mijlocul curții, pe-o pătură veche și-ncercând să nu exclami la fiecare dâră de pe cer: „Ioooi ce fain-o fost asta!!!”. 😂
Greu să te abții… Nu la fel de greu pe cât a fost să-l fac pe Adi să-mi țină companie, acum vreo câțiva ani, când eram în concediu în România.
În toiul nopții, pe la 1 (c-atunci se văd cel mai bine) l-am convins să ieșim în curte, să ne uităm la cer și să ne mozolim. Fericire pură. Noapte adâncă, stele căzând, Edi cu noi, greieri cântând. Foșnet, miros verde și umed, cer plin de stele, Calea Lactee lăptoasă dar definită, cum rar o vezi aici…
Când am ajuns cu numărătoarea la peste 50, am renunțat. Să le mai număr, am rămas doar la admirat. Și-atunci am văzut-o. Pe cea mai cea. Roșie-aurie, o minge de foc pe-ntunericul nopții, era parcă vie, un șarpe de foc. A explodat pur și simplu deasupra noastră, de parc-ar fi zis: „Pam-pam!”.
N-am mai văzut alta ca ea… Ploaia de meteori a fost atunci, pentru mine, deosebită. Cea mai cea…
Sper ca-n noaptea asta să se repete.
Că mai am muulte dorințe de-ndeplinit.
Voi? Ce ziceți? Umblați pe ciripuri ‘au ba?
Cu drag și cu iubire,
cometa Aura.
12/08/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu