Schimbare II

Schimbarea ce s-a petrecut cu mine când am plecat din România a fost mare. Imensă. Ireversibilă. A fost un salt. O călătorie-n timp și spațiu.  Să învăț o limbă complet străină, pe care n-o mai auzisem până atunci – nu ca și engleza, franceza, italiana sau spaniola, de care vrând-nevrând toți ne-am „lovit” cândva – și care suna oribil, complet anapoda, fără gram de muzicalitate ci doar sunete hârșâite, de parcă s-ar fi frecat piatră pe piatră, așteptând doar scânteia să sară din amnar, iar la fiecare propoziție rostită crezând că-i rost de-o sfadă.

„Lekker, he?!”, o întrebare banală („E gustos, nu?”) dar io o simțeam ca un „Sta-ți-ar în gât!”.

Și „he”-ul ăsta al lor, atât de intruziv, agresiv, nepoliticos, de parcă-ți cer imperios să le răspunzi!

„Jaaa”-ul lung, plat, anost, folosit ca umplutură-n conversații și care nu mai lasă loc de nimic, nici măcar o ușiță, o continuare a discuției. E ca un punct. Dar fără de la capăt. The end.

Și de-ar fi fost doar limba! Dar mai erau și oamenii ciudați, erau multe lucruri pe care nu le-nțelegeam. Cum tu, ca mamă, să bagi zâzanie între fiii tăi? Cum să te bucuri când se ceartă și să mai și „alimentezi” scandalul? Cum să-i vorbești de rău?

Mie-mi ardea sufletul de dorul alor mei, de-abia așteptam să-i strâng în brațe!

Am învățat și limba; deși e grea, am învățat-o auzind-o zi de zi, din filmele subtitrate și din desenele animate (Ploper de plop și Bumba!) ce mi-au ieșit pe nas fiind și baby-sitter – da’ fără bani! –, m-am obișnuit și cu oamenii ciudați și mamele denaturate, cu ploaia multă și cu vântul aspru și cu munca grea.

Dar știți cu ce nu m-am obișnuit? Cu răceala. Cu răutatea. Cu indiferența, placiditatea lor. Cu faptul că pentru ei femeia aia slabă și-amărâtă era doar o unealtă. Un obiect.

Schimbarea însă mi-a fost benefică. Am învățat atât de multe! Și, deși a fost cumplit de greu, sunt recunoscătoare că am făcut acest salt în timp și spațiu. Și știți de ce? Pentru că altfel n-aș fi fost acum, aici.

Schimbările-s dureroase. Nu-s un proces ușor. Și, prin fiecare schimbare prin care trecem, mai facem câte-un pas spre ce ne este dat să fim. Puteam să rămân în România, să mă zbat în sărăcie și-n dureri. Am ales însă un alt fel de durere: cea mai mare. Dar și creșterea a fost pe măsura ei.

Nu vă mai fie frică de schimbare. Nu vă mai cramponați de zona de confort.

Tot ceea ce vreți s-atingeți – țeluri, dorințe, visuri – sunt în afara ei.

 

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

01/08/2019

P.S. bine-ai venit ultima lună de vară!

Reclame

2 gânduri despre „Schimbare II

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.