Am admirat nuferii dintotdeauna; delicați, cu florile albe sau roz, imense, cu frunze cât palma, plutind pe oglinda apei, îmi doream să-i ating, să-i mângâi, să mă conving că-s atât de catifelați, precum par. N-am făcut-o, bineînțeles, niciodată, am rămas doar la admirat.
Primii nuferi i-am văzut la Băile Felix, pe vremea copilăriei când mergeam să-l vizitam pe tata, care era acolo internat.
Știam că-n culturile orientale lotusul, floare sacră, simbolizează fertilitatea, viața, bucuria, renașterea (floarea se scufundă noaptea și iese din nou la lumină, dimineața). Azi am mai aflat și că încă dinainte de răspândirea budismului în China, lotusul era floarea verii iar iulie era numita „luna lotusului”. Ce frumos, nu-i așa?
În hinduism floarea e un simbol al păcii și eternității. Brahma, zeul creației, apare dintr-un lotus. Simbolul purității provine de la rădăcinile lotusului care se afla în adâncurile mlăștinoase, contrastând cu floarea care se deschide și rămâne imaculată la suprafața apei.
Lotusul budist reprezinta: răbdare, puritate, misticism, legătura spirituală, iubire și compasiune, vindecarea de suferință, etc.
Curând încheiem luna iulie.
Dar viața, bucuria, renașterea-s departe de-a se fi-ncheiat.
Flori de lotus avem în noi, fiecare.
Doar să le păstrăm înflorite, catifelate și pure.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
26/07/2019
Frumoasa postare! Multumim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag! Mulțumesc și eu pentru vizită și comentariu! 🙏❤️🌹
ApreciazăApreciază