Am admirat nuferii dintotdeauna; delicați, cu florile albe sau roz, imense, cu frunze cât palma, plutind pe oglinda apei, îmi doream să-i ating, să-i mângâi, să mă conving că-s atât de catifelați, precum par. N-am făcut-o, bineînțeles, niciodată, am rămas doar la admirat.
Primii nuferi i-am văzut la Băile Felix, pe vremea copilăriei când mergeam să-l vizitam pe tata, care era acolo internat.
Știam că-n culturile orientale lotusul, floare sacră, simbolizează fertilitatea, viața, bucuria, renașterea (floarea se scufundă noaptea și iese din nou la lumină, dimineața). Azi am mai aflat și că încă dinainte de răspândirea budismului în China, lotusul era floarea verii iar iulie era numita „luna lotusului”. Ce frumos, nu-i așa?