Alte galaxii

Ce scriam io anul trecut, prin august?

„Vrem schimbare dar fără să facem niciun efort să ne schimbăm, în primul rând, pe noi.
Vrem civilizație dar fără să ne civilizam noi în primul rând.
Nu mai vrem corupție dar continuăm să mituim sau să închidem ochii la acte de corupție.
Vrem, cerem, comandăm dar fără să mișcăm un deget sau să punem umărul la treabă; și nici nu oferim nimic în schimb.
Atâta timp cât înjurăm, bălăcărim, sărim la bătaie, nu respectăm pe nimeni și nimic, cât timp ne credem buricu’ pământului, cât consideram c-avem doar drepturi iar îndatoriri defel, o să batem pasul pe loc muuult și bine.
Atâta timp cât credem că violența-i o soluție, cât ne bucurăm de răul provocat unei alte ființe și ne rupem biciuirile pe spinarea cailor, o s-avem civilizație la paștele lor.
Atâta timp cât credem că scăpăm basma curată făcând rău în loc de bine, instigând la ură și la scandal, no fix asta o să și primim înapoi.
Atâta timp cât ne bucurăm de necazul altuia și-i privim indiferenți durerea n-o să ieșim pe veci din ea.”

Să fii vecin c-un psihopat și să taci ca și căcatu-n păpușoi?
„Nu știu, nu mă privește, nu mă interesează!” ăsta-i motto-ul actual?
Păi uite urmările!
Să sune fata, Alexandra, de 3 ori la 112???
Io c-am avut un rahat de aprindere de plămâni mi-au ajuns în 4 minute două ambulanțe la ușă, iar când am scris asta s-au găsit deștepți care să comenteze: „Da, dar de ce nu spui și cât ai plătit?”. De parcă asta contează??? Am plătit 52 de euro, uite că scriu acum; pentru ca fata aia amărâtă să scape cu viață, mama ei cât ar fi plătit???
Și să nu o salveze nimeni??? Să stea poliția la ușă, să nu intre c-ar fi nu știu ce viciu de procedură??? Chiar atât de căcăcioși suntem???
Acum nu doar că m-aș duce la fluturi, m-aș duce pe altă planetă, în altă galaxie, unde să nu mai aud de preoți ce trag după mașini căței legați, sau care spun că violul i-a plăcut victimei și-a consimțit, sau să văd cum câini pașnici, plimbați în lesă, îs atacați și sfâșiați de-un câine de luptă iar stăpânul amendat cu 200 de lei…
Doamne, iartă-ne!
Chiar nu știu în ce lume am ajuns să trăim!

De data asta cu tristețe și cu durere mare,
Aura.
26/07/2019

https://aurablupu.com/2018/08/13/fluturi/

 

Image credit: NASA – National Aeronautics and Space Administration / ESA – European Space Agency and the Hubble SM4 ERO Team View larger image at:http://socsi.in/uO4YL

Reclame

7 gânduri despre „Alte galaxii

  1. Vezi tu, Aura, schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, indiferent unde, pe ce pozitie, in ce context suntem. Atâția ani s-a promovat in mass-media anormalul, de atâția ani vedem cum cei care greșesc nu platesc nicicum, încât te intrebi mereu până unde… Uite că se poate mai multă urâciune…
    😘

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ana, e îngrozitor. Și foarte trist și dureros. Nimeni nu vede grotescul. Se cere răzbunare, cu telefoanele în mâini, filmând durerea mamei… Io nu pot să înțeleg așa ceva.
      Parcă văd scene din Spartacus, în care publicul se delecta privind cum se sfâșiau gladiatorii în arenă…
      E cumplit. 😦

      Apreciază

      1. Nici eu nu înțeleg. La știrile astea macabre, când le prezintă reporterul, atât prezentatorii cât și intervievații parcă sunt în primul rând preocupați de apariția lor „pe sticlă”, nu sunt afectați de nenorocirea in sine. S-au smochinit sufletele, parcă au suferit mutatii genetice la nival uman… Din punctul meu de vedere ar trebui interzise stirile macabre :nu au ajuns decât să fie luate ca exemplu de „așa da”, nu de „așa nu”. O decădere maximă…
        Empatizez cu ce ai scris. Poate măcar un pic să aibă ecou.
        O zi cu frumos și frumoși, cu bun și buni!

        Apreciat de 2 persoane

  2. Dacă nu știu prea multe amănunte, este din cauză că am evitat să mă încarc cu durerea asta. Mă cunosc bine cât sunt de empatic. Și simt ca și AnaMay preoocuparea știriștilor de doi bani mai mult pentru ei înșiși decât pentru nefericirea oamenilor. Și mă dezgustă! Dar așa ceva nu putea trece pe lângă mine, sau eu n-am putut să stau cu capul în nisip. Tot am aflat… Și sunt în momentul acela când îți vine să arunci cu barda în lună. Vinovați în dreapta, vinovați în stânga…Analize, vorbe, revolte înfocate și iar vorbe goale. Noi ne putem da oricât cu fundul de pământ dar NU PUTEM SCHIMBA NIMIC!!! Și în vremea asta, într-un cămin ca al nostru, niște oameni ca și noi, își plâng un copil iubit ca al nostru. Care a lăsat un mare gol. Nu!!!… Am luat-o razna. M-am tot abținut încă de dimineață, dar nu pot să nu mă gândesc. Cu frică, cu oroare, cum altfel? Dar ca cineva, oricine, să înțeleagă CU ADEVĂRAT, așa trebuie să-și pună problema: DACĂ ERA COPILUL LUI?
    Și mai e un gând ce nu-mi dă pace: ticălosul acela ordinar, fiara, bestia… oare nu este dintre cei eliberați prin legea amnistiei, de curând promulgată? Că doar nu s-a născut ieri criminal în serie…Ceva antecedente cred că o mai fi avut el, nu? Nu arăta a fi vreun tinerel. Am evitat cum am spus, dar imaginea lui tot mi-a sărit înaintea ochilor… Așa! Să-mi dea de lucru nervilor mei înfierbântați…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Intrebarea care-ar trebui să ne scoată din amorțire: „Dacă era copilul meu???”. Și da, apropiații, colegii, vecinii, vânzătoarea de ka magazinul unde-și făcea cumpărăturile, etc. chiar nimemi n-a văzut că-i psihopat???

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.