De la moartea lui Edi am trecut (iar) pe somnifere. N-avea rost să mă mai chinui fără, medicul meu m-a întrebat (la reticențele mele de-a relua pilulele minune) că ce vreau, un somn bun cu, sau nopți nedormite fără. Așa că decizia mea a venit rapid.
Nu (mai) sfătuiesc pe nimeni ce să facă, https://aurablupu.com/2018/09/10/sfat/ — „Nu-mi dați sfaturi! Știu să greșesc și singur” 😉 știu însă că pe mine mă ajută momentan. Le-am „lăsat” de două ori până acum firesc, venind de la sine, așa că-s convinsă că și de data asta, când va fi să fie, în momentul potrivit, o să renunț la ele.
Până atunci însă, îs de supravegheat. 🤪 Dacă după ce le iau nu mă bag în pat rapid, îi bai. Cică umblu ca strigoii prin casă iar a doua zi nu-mi amintesc nimic, sau ce-mi amintesc e destul de vag. Prima dată m-am trezit într-o dimineață cu pijamaua și plapuma murdare de-o chestie maro. 😨 Hopa, oare ce-am făcut azi-noapte, mă-ntrebam, și, repede, am dat pătura la o parte, să văd dacă nu care-cumva…
Uf, era în regulă. Da’ atunci ce pana mea aveam pe pijama??? Adulmec… De mirosit mirosea fain, a ciocolată. Pun mâna pe telefon și-l sun pe Adi:
– Bărbateeee, ce-am făcut azi-nopte?
– Cum adică? Ce-ai putut face? Ai durnit ca Berilă și-ai sforăit, ca de obicei!
– Eh, bine-bine, înainte să adorm, am făcut ceva nebuneli, ceva fichi-fichi, cu frișcă, ciocolată și alte prostioare din astea?
– Aura, faci mișto? Ai chef de glume?
– N-am bre, da’ pijamaua-i tătă pătată și nu știu cu ce!
– Tu fomeie, cum adică nu știi? Păi nu tu mi-ai cerut asară să-ți aduc o bucățică de ciocolată? „Și de aia neagră!”, ai strigat după mine, pe hol.
– Cine? Io???
– Ba nu, că tata! Normal că tu! Chiar nu-ți amintești?
– Absolut nimic!
No, de-atunci, indiferent ce-i mai cer să-mi aducă, Adiță al meu nu mă mai bagă-n seamă, îmi dă pace că știe că habar n-am ce vorbesc.
Baiu’ îi că acum două nopți, înainte de culcare, (luasem evident pilula!) n-am mai cerut nimănui nimic, m-am dus io să-mi iau! Ca noroc că Vlad era și el prin bucătărie și m-a supravegheat. Cică mușcam dintr-un piept de pui de zici că eram canibal, așa rupeam la el, din fomete!
Mda, pilulele astea de somn te-ajută să dormi beton da’ dacă nu te pui în pat urgent, cam dai de bai. 😜
Iar io clar că am o treabă cu mâncarea, coșmarul vieții mele c-o să mor de foame, știți voi, am scris deja în „Sirena”, ce face parte din „Trăirile Aurei”. https://aurablupu.com/2018/04/15/sirenă/
Așa că, după experiența de alaltăieri, musai să-mi fac – iar! – rezerve pe sub pat. Poate că atunci o să fiu mai liniștită și n-o să mai umblu noaptea prin casă, ca strigoii, după mâncare.
Cu drag și cu iubire,
❤
24/07/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu