Ador diminețile răcoroase de vară.

Ador aerul proaspăt, cerul senin, moliciunea brațelor ce mă țin lângă pieptul ce miroase a EL.

Ador bătăile lui regulate de inimă ce parcă-mi spun: „Sunt aici. Fii liniștită. Mai dormi.”

Pe jumătate trează zâmbesc. Camera nu-mi este familiară dar picioarele care mă țintuiesc printre cearceafurile răvășite, greutatea lor, da.

Suspin adânc și-ncep să mă joc, nerăbdătoare să-i văd privirea și gropița din obrazul drept, când zâmbește.

C-un deget îi ating fruntea, cobor încet pe-obraji, apoi pe gât, pe braț. Știu că-i treaz când văd firele aurii urmându-mi atingerea.

Sunt mulțumită. L-am trezit. Gropița apare, ochii însă-i ține, încă, strâns închiși. Și-abia când degetul meu atinge genele lungi și dese (pentru care-l invidiez!) îi deschide brusc.

Ador diminețile răcoroase de vară. Și iubirile fierbinți.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

18/07/2019

undeva-n Austria.