Ador diminețile răcoroase de vară.
Ador aerul proaspăt, cerul senin, moliciunea brațelor ce mă țin lângă pieptul ce miroase a EL.
Ador bătăile lui regulate de inimă ce parcă-mi spun: „Sunt aici. Fii liniștită. Mai dormi.”
Pe jumătate trează zâmbesc. Camera nu-mi este familiară dar picioarele care mă țintuiesc printre cearceafurile răvășite, greutatea lor, da.
Suspin adânc și-ncep să mă joc, nerăbdătoare să-i văd privirea și gropița din obrazul drept, când zâmbește.
C-un deget îi ating fruntea, cobor încet pe-obraji, apoi pe gât, pe braț. Știu că-i treaz când văd firele aurii urmându-mi atingerea.
Sunt mulțumită. L-am trezit. Gropița apare, ochii însă-i ține, încă, strâns închiși. Și-abia când degetul meu atinge genele lungi și dese (pentru care-l invidiez!) îi deschide brusc.
Ador diminețile răcoroase de vară. Și iubirile fierbinți.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
18/07/2019
undeva-n Austria.