Sarmisegetusa

Fără echivoc, este un loc special.

Fără-ndoială mi-a plăcut foarte mult. Și cu siguranță m-ar fi bucurat să-l pot admira în liniște. Să pot să meditez fără să fiu nevoită să ascult conversația unui nene la telefon, care discuta de parcă era la el în birou, nu-ntr-o pădure și-un loc sacru.

Nu, să știți că n-am uitat de unde-am plecat, nu-s sâcâită și cu nasu’ pe sus dar nesimțirea n-o tolerez. Pentru că eu așa simt, așa cred că-i civilizat și frumos: să-ți pese și să ții cont de locul unde te afli și de oamenii care-s în preajma ta; e o dovadă de respect, amabilitate, civilizație, bună creștere, etc. Iar când nu te interesează nimic din toate astea, e pur și simplu nesimțire.

Hăhăim în mijloc de pădure, în loc să tăcem și să ascultăm păsările. Vorbim tare la telefon în loc să-l închidem și să admirăm locul pentru care am venit, plus că astfel nici nu-i mai deranjăm pe cei care asta fac: așezați pe-o bancă, tăcuți, rezervați, privesc de minute-n șir, ca proștii, niște pari înfipți în formă de cerc.

Mare scofală, de asta am venit atâta drum pe jos, îmbrăcat elegant, să văd niște pari și pietre?! Păi da, ideea lui nevastă-mea, fi-i-ar ei vestigiile și cetățile dacice să-i fie! Ba i-a mai cărat și pe prietenii noștri cei mai buni după ea!”.

– Maricico, hai să plecăm de aici, mergem undeva să mâncăm, îi lăsăm p-ăștia să se sature cu istorie, las’ că noi om înfuleca niște mici.

Și Doamne-s mulțam că duși au fost! 🙏

Măcar ultimele minute le-am petrecut în liniște.

Sarmisegetusa este specială, e o energie tare faină și aici, miros de frunze și brad, apă vie din care oricât bei, parcă nu te mai saturi. Și totul strălucește: nisip, bolovani, pietre…

Încă un loc special.

Pe care, cu drag, vi-l recomand.

Da-n liniște! Șșșttt…

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/07/2019

img_2047DSC_0606DSC_0616DSC_0596DSC_0599DSC_0600DSC_0613DSC_0630DSC_0640DSC_0647DSC_0653DSC_0659DSC_0660DSC_0664DSC_0665DSC_0673

Reclame

4 gânduri despre „Sarmisegetusa

  1. Am mai spus-o și cu altă ocazie, nu mai știu pe unde. Evident că sunt greu de tolerat acești oameni care se remarcă de îndată că sunt „nelalocul lor”. (Această vorbă de demult își găsește de minune înțelesul când vorbim despre asemenea indivizi). Însă odată cu deranjul firesc, ei îmi mai provoacă încă ceva: o mare compasiune. Păi acestor oameni le lipsesc niște organe de simț, cum să nu-ți fie milă de ei? Ca și de cei care nu se pot bucura de culori, ori de sunete, sau de mirosuri… Dar când nu ai sensibilitate ești mai rău decât toți ceilalți, poate la un loc. Într-o sală de spectacol se foiesc plictisiți, într-o expoziție se uită în gol, mai mult către fețele celorlalți vizitatori, în natură îi apucă foamea, poeziile li se par îmbârligături fără sens. Și atunci care sunt bucuriile lor? Nu îmi pot închipui. Făloșenia cocalară este doar o mască după care se ascund, săracii. Încă și mai mult compătimesc pe cei care își mănâncă zilele alături de ei. Biata Maricica…Mă gândesc la cât s-o fi luptat cu gibonul, pentru a ajunge și ea în locul acela. Iar apoi?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.