„Papă savarina”.
Mai știți replica din „RObotzi”? 😂😂😂
Cre’ că mă fac de-o sută de kile până mă-ntorc în Belgia și-o să am de alergat până mi-oi pierde capu’, dar chiar nu-mi pasă!
Decât să mă îngrijorez la fiecare-mbucătură, să-mi calculez fiecare bucățică mestecată și să număr caloriile, mai bine savurez mâncarea. O mănânc și cu ochii și cu gura. O devorez, vorba lui Daria, nepoată-mea. 💙
Mai ales mâncarea de care-mi era dor și de care mă bucur o dată-n an, când vin în România. Ca la mama acasă. 😉
Io nu știu cum sunteți voi când vă e foame și vă abțineți de la mâncare, da’ io-s ca turbată. Așa că decât să fiu acră ca o murătură, iritată, supărată, arțăgoasă și nemulțumită, mai bine satisfac pofta și beștia (măcar!) din când în când.
Așa că pe cei pe care-i deranjează postările mele „culinare”, cât îs încă în concediu, săriți-le.😉 Apreciez sfaturile binevoitoare, dar credeți-mă, n-aș vrea să-nghit mâncarea ca voi, cu noduri și cu ciudă, cu ură și dezgust.
Că și viața voastră-i exact ca și mâncarea pe care-o mestecați! Poate că vă păstrează silueta, dar păcat că nu vă rămâne și sufletul intact. Și bun. Și dulce, așa, ca o savarină, devorată măcar o dată-n an.
Io una prefer s-o savurez… Și viața, și mîncarea, indiferent ce e.
Iar pe ceilalți, ce n-aveți nimic împotrivă, uite, vă îndulcesc c-o savarină.
Și v-am țucat! (că tăt îi azi ziua pupatului!😘).
Cu drag și cu iubire,
Aura.
06/07/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu