Și m-am întors la fluturi. E mai relaxant și mai benefic decât să-mi bat capu’ cu probleme pe care oricum nu le pot rezolva sau să expun sentimente și trăiri interpretate cu susu-n jos. 😨
Am ieșit din zona crepusculară și-am intrat în banalu’ și obișnuitul meu.
Și recunosc că-mi pare bine. Că trăiesc în Belgia. C-aici oamenii-mi zâmbesc pe stradă. Că nu-s mormane de gunoaie peste tot. Că dacă vreau s-ajung la mare într-o oră-s acolo, la Paris și Londra-n 4 iar dacă vreau să petrec o duminică liniștită am nenumărate locuri unde pot face asta. Și-oricât de aglomerat ar fi, nu auzi înjurături, muzica nu urlă din difuzoare, mașinile nu se dau la întrecere pe șosele și nimeni nu se-agită fără rost. Nimeni nu țipă, nimeni nu se ofuschează, nimeni nu te-mpinge și nici nu te bruschează.
Civilizat. Frumos. Banal…
Da’ ce-mi mai place mie banalitatea asta!