Nu vă mai luați atâta în serios măi oameni buni! Nu vă mai îndârjiți și încrâncenați s-aveți dreptate sau să demonstrați ceva. În schimb încercați să tratați cu umor și veselie orice situația tensionată și-o să vedeți cum totul se rezolvă de la sine. Cum norii ăia negri ai supărării dispar ca prin farmec și răsare soarele!

V-am mai scris eu că râsul, hazul de necaz și autoironia m-au salvat de multe ori, dar no, io scriu, io uit! Ca noroc că cineva acolo sus mă iubește și-mi amintește „blând”, ba c-o palmă după ceafă ba c-un șut în cur.

Ieri am trecut prin atâtea stări ciudate și-oscilante c-am zis că m-am stricat de cap! Ba plângeam în hohote, ba râdeam cu lacrimi. Ce să mai înțelegi???

Dar uite că azi am înțeles. Nu mă pot lasă cuprinsă de deznădejde și supărare. Nu pot petrece zile (sau săptămâni!) în șir plângând. Io nu-s așa. Eu sunt o fire veselă și optimistă și am nevoie de râs și bucurie la fel acum am nevoie de aer!

Când am văzut bucuria din ochii alor mei auzindu-mă râzând ca și pe vremuri (Doamne, parc-a trecut o veșnicie de atunci!) mi-am dat seama cât de tare i-am influențat și pe ei, cu supărarea, tristețea și îngrijorarea mea. Cât de tare i-a afectat și pe ei faptul c-am fost atât de prinsă și preocupată în ultimul an doar de boală, de suferință, de durere…

Și nu-i ok.

Sunt etape, clar. Sunt stadii prin care trebuie să trecem. Dar să nu uităm să mai și zâmbim. Să ne mai și bucurăm unii de alții. Să nu mai despicăm firul în patru. Să nu mai căutăm explicații acolo unde nu-s… Și mai ales să nu ne mai îndârjim și-ncrâncenăm s-avem dreptate. Să ne-agățăm cu disperare de-un fir de pai…

Așa a fost să fie. Și altfel nu-i. Atât.

Mai bine să ne bucurăm de tot și de nimic…

Și-o să vedem cum bucuria noastră-i molipsește chiar și pe cei mai îndârjiți…

 

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/05/2019