Măr

Paște luminat și fericit. Binecuvântat și plin de bucurie, de liniște sufletească, de iubire creștină, etc.

Urările pot continua la nesfârșit…

Și vă mulțumesc din suflet tuturor celor care v-ați făcut timp să-mi trimiteți un gând bun.

Aș vrea însă ca toate urările astea să le materializez cumva, să le transform în ceva palpabil; într-un dar pe care să-l împachetez frumos, să-i pun o fundă roz și să-l trimit înapoi în timp. Acum vreo 14 ani… Și-n pachetul ăla să pun un ou roșu, o felie de cozonac, o bucată de drob și-o-nghititura mică-mică de paști, adică pâinea cu vin sfințită-n noaptea Învierii… Și să-l dau fetei care petrecea Paștele la 2000 de km depărtare de cei dragi… Care făcea flotări ca să uite de foame… Care stătea la masa babei înghițindu-și lacrimile și nodul din gât.

Privind-o cum se ospăta copios, cum savura fiecare înghițitură în timp ce c-un ochi de vultur o supraveghea pe fată să nu care cumva să mănânce mai mult decât ea.

Având grijă să mute-n celălalt capăt al mesei tot ce-ar fi putut fata lua… Șunca, cașcavalul, pâinea… Iar după ce se ghiftuia o apucă mărinimia și-o întreba: „Mai vrei ceva? Te-ai săturat, nu-i așa?”, împachetând de zor ce mai rămăsese din mâncare.  Întrebare c-un singur răspuns…

După ce aduna masa și făcea curat în bucătărie fata urca apoi în camera ei, unde-n genunchi își șoptea rugăciunile, apoi făcea flotări și genoflexiuni ca să-și abată gândul de la golul ce-o rodea. În inimă, în burtă, în suflet…

În ziua aceea menajera babei, deși nu spunea niciodată nimic, îi strecurase în geantă un măr… Îl privea acum cu nesaț, întrebându-se ce să facă, să mai aștepte înc-un pic sau să-l mănânce acum? Pofta era prea mare… Și-a înfipt dinții hulpav în mărul ticălos, ce-i trosnea între fălci, cu ciudă parcă, de ce se repezise cu-așa nerăbdare la el…

Când telefonul a-nceput să-i țârâie în buzunar fata a scăpat speriată mărul din mâini. N-o suna nimeni, niciodată… Doar Adiță al ei când și când, un singur minut de convorbire era 2 euro, muuult prea scump ca să-și permită să vorbească mai mult de-o singură dată pe săptămână. Și săptămâna aia vorbiseră deja…

A răspuns temătoare…

— Alo?

— Paște fericit mami, Cristos a-nviat!

— Adevărat a-nviat! Paște fericit și vouă dragii mei! Ce faceți? Ce fac copiii? Ați fost la Înviere?

— Daaa, acuma ne-am ridicat de la masă și-am zis să te sunăm. Tu ce faci? Ai mâncat?

— Daaa, io-s acuma tare fericită! Uite, azi am căpătat un măr! De Paștele nostru ortodox mănânc și io mai bine, am în plus un măr!

 

Urările astea toate transformați-le într-un astfel de… măr.

Care astâmpără o foame cumplită.

Care potolește o aprigă sete.

Care alină un suflet chinuit de dor.

Care bucură o inimă tristă și-amărâtă.

Care încalță picioare desculțe.

Care îmbracă copii dezbrăcați…

Cristos învie de Paște.

S-avem însă grijă să-nvie pentru toți…

 

Cu iubire,

Aura B. Lupu

29/04/2019

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

8 gânduri despre „Măr

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.