Gheorghe

Într-o noapte rece și umedă, țăranii s-au strâns la locul lor tainic, să se sfătuiască dacă se alăturau răscoalei ce se zvonise c-ar fi început deja de-o săptămână, într-un târg din apropiere.
Sătui de dări și zeciuieli, de jug și bir, de boierii care-i jumuleau ca pe găini, jinduiau după libertate și voiau să scape de ciocoi. Nu refuzau să muncească pământul din greu, dar voiau s-o facă pentru ei, nu pentru îmbuibați și lipitori!
Încăperea era luminată slab, de-un lămpaș agățat deasupra mesei cioplite, iar în jurul ei se strânseseră cei mai înverșunați țărani din sat. Și erau mulți, aproape toți.
Unul ieșea în evidență, înalt, spătos, un munte de om cu mâinile ca niște lopeți, bătătorite și pline de răni, c-un pieptar desfăcut ce-i dezvelea pieptul lat și puternic; bătea îndârjit cu pumnul în masă, țintuindu-i pe toți cei adunați în jurul ei cu ochii lui albaștri-albaștri, neclintiți, vrând să-i convingă că-i musai să se-alăture răscoalei, dacă voiau să scape odată de jugul boierimii.
Gheorghe avea șapte prunci acasă, pe care de-abia-i putea hrăni, deși lucra de la răsăritul soarelui și pân’ la apus, groful satului nu-i lăsa mai nimic după zeciuială.
Mult n-a trebuit să le vorbească, toți cei adunați acolo aveau deja cuțitul la os și erau sătui de slugărit.

Când ușa s-a izbit de perete iar gloanțele au început să șuiere, unul dintre ei a strigat:

— Ridică-te, Gheorghe, și sparge lampa, că ne-omoră ăștia pă tăți!

Gheorghe s-a ridicat dintr-un salt și-a izbit-o cu pumnul lui mare și greu, iar întunericul a învăluit încăperea…
A doua zi, când oamenii boierului au venit să curețe locul răscoalei înăbușite, au găsit un singur mort.
Căzut de-a latul pe masa din mijlocul încăperii, cu cioburile împrăștiate pe el și-n jurul lui, cu pumnii încleștați și ochii albaștri încremeniți, cu pieptul gol, însângerat, Gheorghe murise, răstignit. Ca să-i salveze pe ceilalți…

Aura B. Lupu

25/04/2019.

În amintirea unui străbunic. 1907

P.S. Musai să adaug comentariul unui unchi de-al meu, tare frumos a completat și mi-ar părea rău să se piardă:

„Un adevăr al acelor vremuri , din Cuzdrioara pe care îl cunosc din povestirile bătrânilor adunati seara în casa părintilor mei , ce mi-a ramas inregiatrat in memorie așa cum povesteau despre sfârșitul tragic al străbunicului tău in acea noapte.

Buna vecină Lucreția (tușica Lucreția) sora bunicului tău Gheorghe ne povestea de multe ori cum au ramas fara tatăl lor după ce a fost împușcat.

Puțini mai stiu momentele grele ale părintilor a bunicilor și străbunicilor noștri.

Acum sunt mulțumit că cel puțin tu stranepoata mea Aura aduci amintire celor care au fost victime ale vremurilor ce au trecut. Nu pot sa nu amintesc cu acest prilej ca raposatul bunic al tău Gheorghe ce purta numele tatălui sau împușcat în acea nefastă noapte , a fost căsatorit cu sora mea mai mare Măriuța bunica ta , care și ea a avut parte de a-l avea pe tatăl ei rănit în primul război din 1918 la Tisa , rămânând cu piciorul scurtat cu 10 cm la femur.Asa l-am știut pe tatăl meu , care a avut multe evenimente neplăcute de-a lungul vieții lui chiar si după al doilea război când boiermea a dispărut , dar eram sub jugul URSS la care am plătit bir 20 de ani.

Erau cote obligatorii pe toți cei care trudeau pământul mare parte fiind obligati sa le predea la centrul de achizitie din Dej, și nu pot uita o intâmplare hazlie din anul 1949 când tatăl meu si bunicul tău a trebuit sa duca cota de grâu în Dej, sacii fiind încarcat in căruta noastră iar eu stam calare pe sacii cu grâu. Fiind inca doi vecini care veneau cu noi acestia pe jos în urma caruței, la un moment dat bunicul tău Gheorghe a inceput să cânte ,el având un glas foarte apreciat de cei care îl cunoșteau, iar textul mi-a rămas întipărit chiar și acum dupa mai mult de 70 de ani , care era așa :(săracu poporu rus tot grâuțu ni lo dus și vițelu din poiata bată-i dumnezo să-i bată) Tatăl meu a incercat să-l facă să cânte mai încet să nu îl audă cineva să aibă necazuri zicând ,măi Gheorghică lasă horitu până acasa , bunicul tău replicând-ui ca el acum e nervos. O familie mare ca a noastra ar putea putea scrie o istorie .”

Mulțumesc, cheșule Todor, Mulțumesc! 🙏

 

 

Un gând despre „Gheorghe

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.