Umblu hai-hui de câteva zile, să alerg încă nu pot așa că-mi iau bicicleta și plec. 🙂
Ieri mi-am luat și aparatul foto, deși nu mi-e întotdeauna la-ndemână și cu el atârnat de gât, să și casc ochii după fluturi și să-mi și mențin echilibrul e destul de greu, da’ no, încă primăvara asta nu mi-am belit genunchii, așa că perseverez. 🤣
Pe-o astfel de vreme-i și păcat să stai în casă.
Nu mă mai satur de aerul ăsta de primăvară, miroase a… verde, a crud, a nou, a proaspăt, a înflorire și-a-nmugurire, a nemurire chiar…
Fluturii zici că-s bezmetici, fazanii au înnebunit parcă și ei…
Pasările mă fluieră c-obrăznicie, gâzele mi se prind agasante în păr;
Rațele și gâștele fac gălăgie…
Șlepurile se-ntrec alunecând cu viteză pe Schelde, avioanele zboară parcă prea jos…
Și-s două-trei scame de nori pe-un cer atât de albastru!
Atâtea culori, atâtea priveliști, atâtea flori și-atâtea nuanțe!
Ce, nu mă credeți?
Priviți:
Cu iubire,
Aura.
19/04/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu