Lucrurile pe care le-am făcut aruncându-mă cu capu’ înainte, fără să stau pe gânduri, au fost cele mai faine și mai reușite.

Dintr-un impuls am cunoscut oameni minunați, am văzut locuri extraordinare și-am trecut prin experiențe de neuitat…

Una din ele am regăsit-o azi, la Marius Ungureanu, autorul pe care anul trecut l-am întâlnit dintr-un impuls, evident. 😀

Eram în Bucovina (plecați tot așa, dintr-un impuls) https://aurablupu.com/2018/07/24/bucovina/

iar când Marius a comentat la una dintre postările mele că regretă că nu ne-am întâlnit, el fiind din zonă, l-am și sunat. Discutasem până atunci o singură dată, pe net, și-mi doream cartea lui, amândoi publicasem la aceeași editură și eram, într-un fel, colegi. 🙂

Când l-am sunat și i-am zis că vreau să ne întâlnim așa, hodoronc-tronc, nu pot spune c-a fost reticent, surprins însă a fost cu siguranță.😜

Cred că primul lui gând a fost: „Da’ ce-o vrea cucoana asta zăhăită de la mine, frate? Io am comentat așa, politicos și ea hop-țop, să ne-ntâlnim???”. 😏🤨🤔

Omu’ era la muncă și trebuia să ajungem acolo într-o jumătate de oră, el fiind pompier pleca în misiune pentru că mai eram și-n toiul unei furtuni și erau inundații peste tot…

Ne-am întâlnit la țanc, cât să ne strângem în brațe și să facem schimb de cărți.

Cerul stătea să cadă peste noi, strada fusese deja o dată inundată iar amenințarea ploii torențiale încă plutea în aer, dar zâmbetele noastre luminează poza pe care Adi ne-a făcut-o-n grabă, printre picături…

Iar azi amintirea asta mi-a luminat ziua.

Marius, mulțumesc.

Cucoana zăhăită,

Aura B. Lupu

Hamme,

12/04/2019