Știți cum e să iubești atât de tare încât să doară?
Să numeri fiecare clipă și fiecare ceas care vă despart și-n fiecare bătaie de inimă să-i șoptești numele.
Să-l visezi nopțile și să-l aștepți cu înfrigurare să vină.
Să te gătești ca de sărbătoare, să te pregătești ca și când te-ai duce la biserică.
Să-ți pui busuioc în păr ca să mirosi a dumnezeire, să-ți speli chipul cu apă ne-ncepută ca să rămână curat și proaspăt în privirea lui.
Iar tălpile să ți le plimbi prin roua dimineții, pentru ca atunci când o să ți le cuprindă-n palme să le simtă răcoroase și moi.
Să-ți speli trupul în apa răului învolburat, să-l lași biciuit și-nvigorat de ape, înfierbântat de soare și răcorit apoi de îmbrățișările lui.
Să te învârți în iarba câmpului până-i furi toată verzimea-n ochii de pisică, pe care s-o oglindești apoi în ochii verzi ai lui.