Mama-i specialistă-n coptături. Io așa, de voie-de nevoie, când și când. Tot ce-nseamnă aluat, mama-l transformă în ce vrea ea: pâine, plăcinte, cozonaci, sfințișori, orice! Parcă s-ar juca cu el! Însă eu când simt că-ncepe să mi se lipească de degete, ioi. M-apucă plânsu’. No ce mă fac amu? Cum îl mai dezlipesc? Bine, fază care durează câteva minute, când apoi cade singur de pe mână răsuflu ușurată. Am scăpat de monstru, nu m-a înghițit! Nu știu de unde mi-a intrat mie-n cap ideea că aluatul ăla se transformă în ceva care de pe mână se extinde și te-nghite, ca-n filmele de groază!

Partea cu trântitu’ de masă-mi place cel mai mult! No na, așa-ți trebe, monstrule ce ești, te trântesc de nu te vezi! Na! Bășici să faci!

Haioșele-s cele mai trântite (și mai haioase) când se desfac în foi, iar umplute cu silvoiț, mmm, dulce răzbunare!

Mâinile mamei se-nvârt rapid, din doua-trei mișcări împletitura-i gata. Io stau, mă uit, mă socotesc, calculez tangenta, sinusu’ și cosinusul, iar la final, când iese-o forma fără forma, îmi vine s-o arunc pe geam! Da’ perseverez, pentru că mi-e milă de munca de până atunci și când aluatu’ se-apropie de forma cât de cât dorită, îl așez rapid în tavă, să nu cumva să se răzgândească și să se împrăștie iar.

Așa că la mine orice reușită trebuie imortalizată și-adăugată la albumul „dovezi”. Cum care  dovezi? Că mai și gătesc. Voilà, mucenici. Ce seamănă mai mult cu niște căluți de mare, da-s simpatici, nu? Iar de buni… o să vă spun mâine, dacă scăpăm cu viață.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

Hamme,

09/03/2019

Fragment din „Trăirile Aurei 2”; cartea o găsiți în librăria Șt.O.Iosif din Brașov și pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc!