Nu-i nevoie de cadouri scumpe, de declarații pompoase și gesturi pline de fală.
E suficient să încerci din tot sufletul să faci pe altcineva fericit. Cu un simplu gest.
Cu o simplă vorbă .
Sau cu o… surpriză.
Pe care să nu o uite niciodată.
Intenția și gestul contează.
Faceți-vă surprize. Bucurați-vă unii pe ceilalți.
O floare, un bilețel în pachetul cu mâncare sau să apari pe neașteptate din debara… orice credeți c-ar aduce-un zâmbet.
Din gesturi mărunte vine fericirea cea mai mare.
Dintotdeauna am fost omul surprizelor.
Îmi place și să le fac dar și să le primesc. 
Să vezi bucuria din ochi, lacrimile ce inevitabil încep să curgă, vocile ce tremură și fericirea ce-o radiază e fain. Da’ fain di tăt!
Mă bucur de bucuria lor.
Bine, pe bărbatu’ meu nu-l mai prea pot surprinde, după atâția ani deja s-a „prins” de șmecherie, da’ găsesc constant alte „victime”. 
Ieri mi-am amintit de surpriza făcută socrului meu, de ziua lui.
Și m-a emoționat când ne-a spus aseară cât de mult i-a plăcut surpriza noastră. 
Deși atunci, la momentul respectiv… nu știu zău.
Erau în vizită la noi. Cu o zi înainte, ne repetase de nenumărate ori că : „Mâine-i 22!” iar noi ne făceam că n-auzim, nu știm nimic. Îi anunțasem pe toți să nu cumva să-l sune și să-l felicite, pe Terezia o instruisem la fel, când se trezesc să nu-i…
Vezi articolul original 381 de cuvinte mai mult
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu