Lebede

Din când în când e bine să ne reevaluăm viața.
S-o resetăm. Să-i dăm un şut în cur şi să facem ceva nou. Ceva care, chiar dacă la început ne sperie şi nelinişteşte, în cele din urmă o să ne ofere satisfacție şi bucurie maximă.
Să putem exclama plini de mândrie și fericiți: „Yes, we did it!”.
La fel ca şi natura ce-n fiecare an se înnoieşte, înmugureşte şi înverzește, ar fi bine s-o facem şi noi.
Pentru că florile oferă spectacolul cel mai frumos, mirosul îmbătător şi splendidele culori.

Dar fructele sunt rodul. Satisfacția. Şi răsplata.
Aşa că…
Oferiți-vă șansa de-a o primi.

Aura B. Lupu

Soare. Dar frig. Pentru că soarele meu azi a decis să-mi arate dantura. 😁
Da’ nu-mi pasă, măcar străluceşte.
Pe-o bancă, lângă lac, privesc lebedele. Albe, grațioase, calme… şi simt cum, doar privindu-le, mă liniştesc şi eu.
Refexia soarelui în apă mă face să strâng ochii şi aproape că-mi dau lacrimile dar nu pot să n-o privesc.
Mii de diamante strălucesc pe suprafața apei, mai că-mi vine să mă aplec şi să le culeg.
Pescăruşii țipă şi-n zbaterea aripilor lor e o disperare mută.
Lebedele s-au decis să renunțe temporar la grație şi fac scufundări, arătându-mi c… oada.😁
Dar rămân superbe şi mă trezesc râzând de una singură, privindu-le cum se dau în spectacol.
Natura se trezește la viață. Copacii înmuguresc, păsările au format perechi iar iarba… e tot verde, pentru că aici nu-şi pierde culoarea. 🍀🍀🍀
Iar eu mă bucur de cerul albastru şi razele călduțe.
E…

Vezi articolul original 191 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.