La un moment dat văd un fluture. Albastru. Îmi dădea târcoale parcă… Am întins mâna (fără prea mari speranțe,ce-i drept!) și-am așteptat nemișcată. Fâlfâind din aripile-i plăpânde mi s-a așezat pe-un deget.
Râzând fericită m-am întors, cu el pe deget, să-l arăt și celorlalți.
A zburat, a fâlfâit de câteva ori din aripi și s-a-ntors. Tot la mine pe deget.
De trei ori.
Și-acum parcă îl văd: mic, albastru ca cerul și cu picături albe-aurii pe aripi, delicat și-atât de frumos!🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
Atunci n-am înțeles. Prea bine nu înțeleg nici acum dar știu că începând din vara aia drumul vieții mele s-a rescris.
🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
Anul trecut când eram în vacanță în România, am vrut să mergem să vedem și noi cascada Vălul Miresei de la Răchițele.
Era arșiță, o zi toridă de vară așa că o excursie la munte, la răcoare, suna perfect.
Am oprit la un moment dat pe marginea drumului, lângă un lan de porumb (știți voi, femeile astea pișolcoase au nevoie de pauze dese 
).
La un moment dat văd un fluture. Albastru. Îmi dădea târcoale parcă… Am întins mâna (fără prea mari speranțe,ce-i drept!) și-am așteptat nemișcată. Fâlfâind din aripile-i plăpânde mi s-a așezat pe-un deget.
Râzând fericită m-am întors, cu el pe deget, să-l arăt și celorlalți.
A zburat, a fâlfâit de câteva ori din aripi și s-a-ntors. Tot la mine pe deget.
De trei ori.
Și-acum parcă îl văd: mic…
Vezi articolul original 242 de cuvinte mai mult
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu