🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
Anul trecut, când eram în vacanță în România, am vrut să mergem să vedem și noi cascada Vălul Miresei de la Răchițele. Era arșiță, o zi toridă de vară așa că o excursie la munte, la răcoare, suna perfect. Am oprit la un moment dat pe marginea drumului, lângă un lan de porumb (știți voi, femeile astea pișolcoase au nevoie de pauze dese 
).
La un moment dat văd un fluture. Albastru. Îmi dădea târcoale parcă… Am întins mâna (fără prea mari speranțe, ce-i drept!) și-am așteptat nemișcată. Fâlfâind din aripile-i plăpânde, mi s-a așezat pe-un deget. Râzând fericită, m-am întors, cu el pe deget, să-l arăt și celorlalți. A zburat, a fâlfâit de câteva ori din aripi și s-a-ntors. Tot la mine pe deget.
De trei ori. Și-acum parcă îl văd: mic, albastru ca cerul și cu picături albe-aurii pe aripi, delicat și-atât de frumos!
🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
Atunci n-am înțeles. Prea bine nu înțeleg nici acum dar știu că începând din vara aia drumul vieții mele s-a rescris. După ce ne-am întors acasă în Belgia simțeam că ceva scârțâia. Ceva nu mai mergea. Că trebuie să caut. Și să găsesc. Altceva. Nu mai scrisesem de zece ani… Pentru că înainte, când scriam în jurnalele mele, o făceam cu
ură, cu îndârjire, cu patos și încrâncenare. Cinci ani jurnalele mele fuseseră singura modalitate prin care-mi revărsam frustrările, neputințele, umilințele, durerile, zbaterile… Paisprezece caiete scrise mărunt-mărunt, pătate de lacrimi, cu pagini roase, rupte, unele fără coperți… Încă nu pot să le recitesc. Încă nu pot să le transcriu. Încă …
Dar bucuria mea cea mai mare este că am reușit să scriu din nou. Că am depășit blocajul.
Că mi-am regăsit vocea. Că mi-am regăsit harul. Mai am momente când plâng scriind.
Dar de cele mai multe ori este de bucurie. Că pot manifesta ceea ce simt. Că pot împărtăși ceea ce gândesc. Și mai ales că pot exprima ceea ce sunt:
Eu. Și atât.
Cu drag și cu iubire,
Aprilie 2018.
🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Fragment din „Trăirile Aurei”. Ambele volume le găsiți aici⬇
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
Mulțumesc!
Aura B. Lupu 
❤
ApreciazăApreciază
Draga mea Aura, hop și eu neîntrebată, să-ți pove puțin despre semnificația fluturelui albastru.
Fluturele aduce mesajul: pregătește-te de marea schimbare, de marea transformare, și abandonează-te!
Exact la fel cum larva și pupa nu opun rezistență coconului, deși închistează și limitează pe moment, tot așa și omul care este salutat de un fluture în realitate sau în vis va trebui să se abandoneze, chiar dacă este foarte limitat și restricționat pe moment.
Fluturele îți spune: „mai ai un pic și vei putea zbura unde vrei; meriți!”.
Culoarea are legătură cu culorile chakrelor.
Albastrul semnifică comunicarea, indiferent de natura ei (scris, vorbit, etc.). Picăturile albe-aurii sunt cuvintele care aduc aurul în viața omului și puritatea divinității.
Așa încât, citind ce ai scris mai departe, și citindu-ți cartea, pot spune cu tot dragul și admirația: Aura, dragă, misiune îndeplinită!
Love you, girl! :*
Edith
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Draga mea Edith, îți mulțumesc mult pentru explicații, le bănuiam io da’ tu mi le-ai detaliat tare fain. ❤ Când ți-am scris prima oara a fost pe blog, acum 4-5 ani, când bâjbâiam și atunci prin meridiane și chakre și alte alea (făceam școala de reflexologie aici, în Belgia și mă chinuiam cu dicționaru' să traduc, iar când te-am găsit ce ușurare, în sfârșit cineva explica pe limba mea! ❤ ). Așa că draga mea tu ai pe veci permisiunea de-a vorbi neîntrebată. 😉
Love you too! ❤
Aura.
P.S. Musai să vorbim curând, când ai vreme dă un semn. ❤
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:
La un moment dat văd un fluture. Albastru. Îmi dădea târcoale parcă… Am întins mâna (fără prea mari speranțe,ce-i drept!) și-am așteptat nemișcată. Fâlfâind din aripile-i plăpânde mi s-a așezat pe-un deget.
Râzând fericită m-am întors, cu el pe deget, să-l arăt și celorlalți.
A zburat, a fâlfâit de câteva ori din aripi și s-a-ntors. Tot la mine pe deget.
De trei ori.
Și-acum parcă îl văd: mic, albastru ca cerul și cu picături albe-aurii pe aripi, delicat și-atât de frumos!
🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
Atunci n-am înțeles. Prea bine nu înțeleg nici acum dar știu că începând din vara aia drumul vieții mele s-a rescris.
ApreciazăApreciază
Şi oferi bucurie prin scrisul care îţi e bucurie! Fluturi albaştri prin suflet ne dai 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋🦋
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Potecuță!
ApreciazăApreciază
Ce frumos!❤️🤗
ApreciazăApreciază