Badminton

M-am dus ieri-aseară cu fecioru’ cel mare la badminton.

În sală n-am mai jucat niciodată, nici după reguli, nici cu scor ținut și nici într-un teren trasat, bine definit sau cu fileu. 😜🤣

Cu Adi și cu cine-am mai jucat a fost afară, sub cerul liber și numai pentru distracție, nu pentru ca să câștigăm sau să ne întrecem.

Pentru mine și badmintonul este o terapie, râd și strig și refulez, Serena-i mic copil pe lângă mine când dau cu racheta-n „fluturel”.

De întins pe jos cât îs de lungă, de căzut pe spate și de căpătat fluturei în cap nici nu mai vorbesc, acolo-i pentru mine distracția cea mai mare.

No, ăștia de aseară, din clubul de badminton m-au surprins. Serioși, bățoși, scorțoși și puși pe câștigat frate, nu pe distracție. Bine, că la final toți rădeau și încercau să-și ascundă zâmbetele, asta-i partea două. Dar la început când au văzut cum jucăm noi, diletanții, s-au întrecut care pe care să ne explice regulile (de care vă spun drept pe mine mă cam durea în cot 😜) și să ne ureze bun-venit în clubul lor (asta chiar am apreciat).

Așa de bine n-am mai râs anul ăsta, mai aveam un pic și mă împrăștiam pe jos!

Ce reguli, ce teren, ce servit din șold, io dădeam cum apucam. Apoi că mai loveam tavanul (într-o sală maaaare de sport știți cam cât de sus e, nu?), că mai jucam și cu vecinii de teren și că toată sala răsuna de râsul meu… asta e. Măcar i-am înveselit și pe ei, că prea erau serioși. M-au băgat și-n alte echipe, deși io i-am avertizat că nu știu să joc, n-au ținut cont. Pe barba lor. 😉

Dar… Chiar și neștiind să joc după reguli, încurcând stânga cu dreapta (știți din celelalte articole problema mea cea mare, nu?) i-am păcălit. Cu norocul începătorului, le-am trimis câteva lovituri razante de-au rămas ca la dentist și le-am scos niște serve pe care au fost convinși că n-o să le pot scoate.

Ha! Ha! De pierdut tot am pierdut pentru că deși știau că-s la prima tentativă, nu m-au scutit sau iertat defel (ce fie vorba între noi mi s-a părut cam ne-sportiv, Sergiu mi-a explicat încă că pentru ei asta nu prea contează, ei țin neapărat să câștige).

Io n-am ținut defel. Așa cum am scris la început, distracția e pentru mine în primul rând.

Așa bine nu m-am mai simțit demult.

Și deși a fost o experiență faină nu știu dacă o s-o mai repet.

Prefer să joc doar de dragul jocului, fără presiunea de-a câștiga și de-a mă-ntrece.

Așa că… doar să vină primăvară și mă întorc cu Adiță al meu sub cerul liber.

Sala, terenul bine trasat, regulile, bățoșenia și dorința doar de-a câștiga le las altora.

Io o să mă mulțumesc cu terapia și distracția.

Cu iubire,

Aura B. Lupu 

Hamme,

08/02/2019.

 

Reclame

2 gânduri despre „Badminton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s