Prima zi din februarie a venit cu exact ce ieri mă bucurăm că nu mai e: iarnă și zăpadă. ❄❄❄
Și i-a luat de data asta și pe belgieni pe nepregătite, 😜😂 culmea este că acum câteva zile, când au anunțat cu surle și trâmbițe c-o să ningă și-o să fie 10 cm de zăpadă, a fost un mare fâs. Seara umblau cu mașinile în sus și-n jos, să curețe drumul și să arunce sare dar n-a căzut un fulg toată noaptea, până dimineață. Iar azi-noapte nici mașini, nici sare, da’ zăpadă berechet. No asta este, se întâmplă și la case mai mari, nu?
În prima zi din februarie sărbătoresc. Ce? Ziua lui fratelo. 🙂 Da, am un frate mai mare, care-a venit pe lume pe 1 februarie, acum vreo 40 și ceva de ani. De ce? Ca să-mi chinuie mie copilăria și ca să am cu cine mă sfădi! Plus vreo trei tentative de omor. 😂😜
Prima de care io nu-mi aduc aminte, (da’ cred că are legătură cu faptul că noaptea câteodată mă sufoc) mi-a povestit-o mama. Când m-a adus din spital, eram o mogâldeață de fătuchiță, slaaabă și-amărâtă de cică nici să plâng nu puteam, numa’ scârțâiam ca Edi-al meu când nu mai vrea să doarmă. Fratele meu, c-un an mai mare, ce și-a zis: trebuie să-i dăm să pape, ca să crească mare – să am ce smotoci la ea, că așa mică nu prea-mi vine 😜.
Buuun. Într-o zi face mama mămăligă și-o pune la răcit, pe masă, și-apoi pleacă să aducă apă de la tanti Olga, de peste drum, s-avem apă proaspătă la masă. 5 minute a lipsit. Între timp fratelo m-a-ndopat. Cu ce? Cu mămăligă! Ca noroc că mama s-a întors la timp, altfel mă sufocam, aveam mămăligă-n gură, în nas, în ochi…
— Vai Dănuț, ce faci mă copile cu fata, vrei s-o omori? a țipat mama speriată.
— Papă fată, papă! Să clească male! Papă! i-a răspuns foarte serios Dănuț…
Norocu’ meu a fost c-a luat doar mămăliga de pe margini, ce deja se răcise, că altfel…
Hai fratelo să-mi trăiești și la mulți ani!
Cu iubire,
sor’ta, Aura.
Hamme,
01/02/2019.
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui condeiblog Anulează răspunsul