„Hoțul și papagalul”

Ieri noapte mașina de servici a lui bărbatu’ meu a fost „vizitată”.
No, dacă ambulanța a fost la noi am zis că să vedem cum e să vină și poliția, nu? 😜Mai lipsesc pompierii (Doamne ferește!) și-i tacâmu’ complet…
Ce să scriu? Că dacă i-aș prinde i-aș bate de s-ar căca pe ei? Că le-aș tăia mâna cu care au furat? Că i-aș afurisi și blestema?
Acum câțiva ani poate că aș fi făcut și gândit toate astea dar azi cu siguranță nu. Îi las în plata Domnului. 😉
Pentru că-s convinsă că după fapta și răsplată, de plătit o să plătească într-un fel sau altul. Roata se învârte…
 
Știți bancu’ ăla, nu? 😉
„Hoțul și papagalul”
Un hoț intră noaptea într-o casă și-ncepe să cotrobăie prin sertare. La un moment dat aude o voce:
— Isus te privește!
Se uită el în toate părțile și nu vede nimic.
„Mi s-o fi părut”, își zice el și scotocește mai departe.
— Isus te privește! aude iar.
Se uită hoțul mai atent de data asta și vede-un papagal.
— Aaa, tu ești Isus? întreabă hoțul râzând.
La care papagalul îi răspunde:
— A nuuuu, io-s Moise. Isus e pitbulul din fața ușii.
 
Așa că…
Vrem nu vrem, știm nu știm, Isus ne privește.
Iar de plătit, o să plătim.
Tata încă de mici ne-a zis așa:
— Dacă vă prind vreodată că luați ceva ce nu-i al vostru, vă pun mâinile în foc!
Mai mult nu ne-a trebuit…
Când am mers la interviu pentru o un job, coborând din autobuz am văzut că la un nene (era pe bicicletă) i-a căzut portmoneul din buzunar. Am traversat repede și l-am ridicat strigând după el „Meneer, meneer!”, dar nu m-a auzit… Am reușit însă să i-l înapoiez, din scara blocului a ieșit o tanti care-l cunoștea (erau vecini). Bineînțeles c-am obținut job-ul, Isus a privit…
Sau Adi tot așa, în ziua de Crăciun a găsit un portmoneu și s-a dus la femeie acasă (i-a găsit adresa în buletin) și i l-a înapoiat. Ia ghiciți? Banii din portmoneu erau ultimii ce-i mai avea și erau pentru cadouri la copii… În anul următor am reușit să ne mutăm în Belgia… Isus iar a privit…
Așa că, vrem nu vrem, știm nu știm, Isus ne privește…
 
V-am țucat!
Cu iubire,
💖
Hamme,
28/01/2019.
Reclame

9 gânduri despre „„Hoțul și papagalul”

  1. Poate este momentul aici să spun o dată pentru totdeauna, că nu numai românii sunt hoți. Sau campionii hoților, cum singuri se descriu unii și chiar nu înțeleg de ce, se simt mândri.
    Hoția este un lucru urât, foarte urât și ar fi de ajuns numai asta, să-ți stea în gât. Că îți micește sufletul și te faci tu însuți cu ochi mici și speriați, de viezure. În caz că partea cu păcatul ți se pare desuetă. Dar ce ce știi tu ?!
    Însă exact ca în povestea lui Creangă, „Prostia omenească”, oriunde mergi tot dai de alții. În acest caz, de hoți. Unui coleg i s-a furat bicicleta din fața unui magazin. Era legată cu lanț, dar asta nu a fost o piedică pentru cel care se ocupă cu așa ceva. La rându-mi, târâi și eu o bicicletă după mine. Știu că mi-ar părea rău. Și de ea și de cel care mi-ar „sufla-o”. Ce spune Aura e foarte adevărat. Se plătește!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Condei, bicicleta n-au reușit să mi-o fure, deși au încercat, dar ia ghici ce mi-au furat până acum de vreo 5 ori? Luminile de pe ea!🤪 Cu siguranță nu-s doar românii hoți, dar… hai să-ți mai scriu o istorioară. În Hoegaarden unde am stat înainte s-au spart într-o noapte mai multe case de pe strada noastră. Pe noi atunci ne-au „sărit”, aveam mașina parcată în fața casei, încă aveam numerele de România. Pe colț locuia un polițist și el ne-a ținut la curent, că-i intraseră și lui idioții-n casă, taman la un polițist! I-au prins rapid, în câteva zile. Ia ghici, ce erau? Țigani români. Pe noi cred că din patriotism ne „săriseră”, când au văzut mașina cu numere de Cluj ce și-or fi zis? „Hai să-i iertăm că-s de-a noștri”. Mi-a fost atunci rușine, recunosc, când vecinul ne-a spus, jenat și el, ce nație sunt spărgătorii. Păcat. Și uite, așa ni s-a dus „buhul” cum că am fi hoți… 😪

      Apreciat de 2 persoane

      1. Hai că pe ăia îi iert totuși, că au sărit de casa unde locuiau români… Pe bune? Au ținut cont? Ce să zic, m-au înduioșat. I-auzi dom-le! Cum se zicea într-un scheci „…Ce? Hoții n-au și ei un suflet?”
        Acum, serios vorbind… Eu am lucrat cu ei, pentru că mi-i dădeau de la primării. Era o lege, nu-mi aduc aminte cum îi zicea, că cei care nu muncesc și sunt înscriși pentru ajutor obștesc, să presteze niște servicii dacă și când li se cere. Evident că țiganii îngroșau acele rânduri. Și îmi spuneau că între ei nu se fură, că au n fel de tribunal al lor, un tabor… Dar de la români mai au voie că…„Nu trebuie să mănânce și gura lor o pâine?”

        Apreciat de 1 persoană

  2. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Știți bancu’ ăla, nu? 😉
    „Hoțul și papagalul”
    Un hoț intră noaptea într-o casă și-ncepe să cotrobăie prin sertare. La un moment dat aude o voce:
    — Isus te privește!
    Se uită el în toate părțile și nu vede nimic.
    „Mi s-o fi părut”, își zice el și scotocește mai departe.
    — Isus te privește! aude iar.
    Se uită hoțul mai atent de data asta și vede-un papagal.
    — Aaa, tu ești Isus? întreabă hoțul râzând.
    La care papagalul îi răspunde:
    — A nuuuu, io-s Moise. Isus e pitbulul din fața ușii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s