Cireșe amare

Ni ce-mi scrie face-bucu’: că cei 2133 de cititori ai paginii Aura B. Lupu n-au mai primit de la mine noutăți în ultima vreme. No du-te nu mai spune! 😂😜🤪😎
Bine-atunci, în avanpremieră vă prezint un fragment din cartea „Cireșe amare”.
Tanaaaa.
Enjoy.

„Proaspăt ieșită de pe băncile școlii, imediat după revoluție, A. era necoaptă.
Naivă, văzduhistă și tutulucă, trăia mai mult cu capu-n nori decât cu picioarele pe pământ.
Avea impresia că tot ce zboară se mănâncă și visa cu ochii deschiși la Feți-Frumoși, dragoste adevărată, suflete pereche și alți cai verzi pe pereți.
Maică-sa-i spusese de zeci de ori: „Fătuchița mamii, coboară cu picioarele pe pământ că viața nu-i ca și-n cărțile în care stai toată ziua cu nasu’ lipit, trebuie să te trezești odată și-odată!” dar n-o ascultase.
Și rău făcuse…
Pentru că atunci când a dat prima oară piept cu viața adevărată, nu i-a fost ușor.
Și poate că și asta a contribuit la hotărârea ei de-a se mărita cu M.
Când prietena ei din copilărie, pe care-o iubise ca pe-o soră, îi „luase” iubitul a simțit că se prăbușește o lume întreagă.
Că el plecase, înțelegea. Fusese rea, fusese încăpățânată și afurisită și, mai presus de toate, nu-i arătase bietului băiat niciodată, din mândrie, cât de mult îl iubea…
Toate poveștile și cărțile pe care le citise îi umpluseră capul cu fel de fel de tâmpenii.
Credea că așa trebuie…
Să nu vadă și să nu știe că-l iubești…
O aiureală.
Sătul, băiatul plecase. Și pe bună dreptate…
Dar prietena ei bună, cea căreia-i spusese adevărul și avusese încredere deplină în ea, de ce l-a luat?
Asta nu putea pricepe.
Crescuseră împreună.
Împărțiseră aceleași păpuși, se jucaseră prin aceleași grădini, mâncaseră din aceeași farfurie și băuseră din același pahar… Făcuseră de toate împreună. Și prostii, și lucruri bune.
Așa că atunci când I. i-a trântit sec, după câteva săptămâni de la despărțirea ei de S. (când A. încă spera la împăcare) că ei doi sunt împreună, A. a rămas fără replică.
A fost devastată. Pustiită. De parcă prin suflet îi trecuse o tornadă…
Plângea zile în șir. Jelea două iubiri odată.
Și-a rămas c-o rană nevindecată, pe veci…
Încrederea în tot i-a fost zdruncinată din temelii.
În oameni. În dragoste. În prietenie.
Dar mai ales în ea…

Asta a fost primul șut în cur pe care l-a primit de la viață, exact când termina liceul.
Colac peste pupăză revoluția din decembrie ’89 i-a dat lumea și mai tare peste cap. A năucit-o complet.
Crescuse 18 ani în regimul comunist și s-a trezit dintr-o dată într-o altă lume.
Nevoită să se angajeze, fără iubit, fără prietenă, cu sufletul și inima bucăți, a trebuit să înceapă să trăiască.
Cu adevărat. În lumea reală. Nu cea din cărți…
O lume în care nu mai știa în cine să aibă încredere, dacă merită să iubească și să fie iubită, dacă mai are rost să viseze și să aibă speranțe…
Libertatea ce venise odată cu revoluția avea gust de cireșe amare…
Iar în suflet purta o dezamăgire care-a urmărit-o permanent…”.

Aura B. Lupu

Hamme,
20/12/2018.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.