Buna

Răbdarea și cumpătarea-s răsplătite.

Repeziți, grăbiți, năvalnici și nerăbdători ratăm esența. Aromele. Culorile. Miresmele.

Așezați-vă o clipă pe-o bancă-ntr-un parc. Respirați adânc. Recunoașteți mirosuri. Ciuliți-vă urechile și ascultați foșnetele pădurii. Freamătul frunzelor. Ciripitul pasărilor. Clipocitul apei.

Și-n toate astea o să recunoașteți ce-ați uitat – poate – demult.

Bucuria pură. Fericirea simplă. Liniștea sufletului. Pacea inimii.

Aura B. Lupu

Am ieșit dimineață cu Edi la plimbare. E înnorat, aerul e rece și-auzi deja toamna șoptind în frunzele spulberate de vânt. Pădurea începe să-și piardă culoarea verde, soarele căldura arzătoare iar cerul din albastru a devenit gri mohorât.

E-aproape toamnă. Mirosul ierbii proaspăt cosite îmi amintește de buna. Și bunu. Când mergeam cu dumnealor la fân. Muncă grea pentru cei mari. Prilej de joacă pentru copii. Ajutam și noi, după putință. Adunam cu grebla brazdele de fân – deja uscat – pe care le transformam apoi în căpițe. Sau mă rog, încercam. Cele făcute de buna și bunu rezistau și erau frumoase, conice, ale noastre mai toate se-mburdau*… Ș-apoi să vezi veselie și-mpins unii pe alții și tăvălit și rostogolit prin fân…

Venea apoi vremea de-adus fânu’ acasă. De clădit pe căruță și-apoi în gradina din spatele casei trebuia făcută claia de fân, pe prepeleac. La asta era bunu „specialist”…

Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s