Nu pot să cred că am scăpat așa un eveniment! Zici că nu mai trăiesc pe lumea asta, dom’le! Am uitat complet de Black Friday! Abia azi m-am prins că ieri a fost ziua zilelor, iar io am stat acasă ca tuta, nu m-am dus să mă îmbulzesc prin magazine, să dau o țâră din coate, să trag câteva scatoalce, să mai calc pe picioare în stânga și-n dreapta… Cum să nu particip la o păruială pe cinste, între muieri ieșite din minți să ajungă la aceeași rochiță? Cum să nu încerc să-i scot ochii la o tanti ce mi-a suflat ultima pereche de cizme, reduse cu 70%? Cum să nu-i cobor sfinții-n cap la una ce-mi taie calea și-mi intră-n față la parfumuri (de firma, da?), reduse 99%? Ioi!

Am rămas mască. Filmulețele ce le-am văzut azi pe net, m-au lăsat cu gura căscată. Televizoru’ nici nu-l mai pornesc azi, îi dau pace, că intru-n șoc dacă mă uit la știri.

Iar am impresia că-s picată de pe lună. Ce-i drept e că, în loc să umblu la vânătoare de reduceri, vânez luna plină, apusuri, răsărituri, ploi de stele și alte alea. Nimicuri din astea…

Dar oare chiar așa să fim cu toții? Ahtiați după cumpărături? Reduceri? Care reduceri, frate, că dacă stai și socotești, multe produse le cumperi mai scump decât în celelalte zile!

Hai că la noi, la români, ar mai fi o explicație, – aia cu lipsurile din comunism (da’ nici asta n-ar trebui să mai țină multă vreme, c-au trecut mintenaș 30 de ani!), dar la ăștialalți? Sau la americani?

Parc-am fi teleghidați. Manipulați suntem cu siguranță. Dar chiar spălați pe creier să fim atât de mulți? Să fim în stare să ne luam la bătaie pentru ce? Pentru un televizor – cică! – redus! Să ne îmbulzim și să ne călcăm în picioare ca să cumpărăm mai ieftin CE? Un produs. Un obiect. Un lucru. Pe care-l vânăm de parcă de el ar depinde viața noastră, atât de înfrigurați suntem și cu ochii bulbucați de poftă și de nerăbdare să intrăm în posesia lui!

Imaginile alea m-au dus cu gândul la un film de groază, pe care m-a mâncat în cur să-l urmăresc cap-coadă când aveam vreo 14 ani, film ce mi-a bântuit imaginația muuuultă vreme și m-a băgat bine de tot în sperieți. Un film cu zombi, morții vii…

În ce hal am putut ajunge! Ne-am transformat în zombi.

Nu un televizor o să ne fericească. Nici o pereche de pantofi sau un parfum „de firmă”.

Parcă Dalai Lama a zis că problema lumii este c-am încurcat borcanele, folosim oamenii și iubim obiectele. Hai să facem invers. Iubiți oamenii. Folosiți obiectele. Și nu vă mai lăsați manipulați. Și transformați în zombi. Că e păcat. Și înfricoșător.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

❤

24/11/2018

Hamme.