Mă las de scris și mă apuc de fotografie.
🙂
Glumesc. Sau nu? 😜
N-am fugit de cameră și nu m-am ascuns de aparat niciodată însă observ acum că-mi place tot mai mult să fiu și de partea cealaltă a ei. Fototiparaș…
Să imortalizez clipe. Să adun momente prinse într-un clic…
Aduceri aminte care altfel s-ar pierde rapid.
E surprinzător cât de repede cerul își schimbă culoarea și-mi dau seama că dacă n-aș fi făcut poza, n-aș fi văzut…
Bine, Adi mă tot amenință că dacă mai urc pe ciripuri mă bate (da’ io nu-l cred 🤩) sau dacă mai plec seara cu bicicleta pe coclauri îmi taie cauciucurile (asta-s înclinată s-o cred…).
Dar cum să ratez așa frumusețe? Atâtea nuanțe? Atâtea culori?
Și-mi place tare că-s doar eu și cerul.
Și-i pot spune ce vreau.
Să-mi plâng bucuria.
Să-mi spun rugăciunea; și să oftez. Adânc și în voie. Că nimeni n-aude. Nimeni nu știe. Decât cerul și eu.
Și aparatul meu foto, care țăcăne continuu.
Mai văd încă un nor… înc-o culoare.
Vai ce splendoare!
Doamne, ce-apus!
Momente. Într-un singur clic…
Aduceri aminte.
Ce altfel s-ar pierde rapid…
Hamme,
13/11/2018
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu