Duminică

Aura B. Lupu

Duminică dimineață.
Un soare orbitor și-un ger pe care nu l-am simțit de multă vreme.
Dar care nu m-ar împiedica s-o iau la pas și să savurez aerul proaspăt ce-mi amintește de România și iernile de acolo.
Ar fi minunat… dacă n-ar trebui să merg la muncă.
Însă no, asta e.
Facturile nu le poți plăti cu vorbe și nici mâncarea nu se pune singură pe masă. 
Știu că toți avem vise.
Știu că toți ne dorim câte ceva.
Știu că majoritatea facem lucruri împotriva dorințelor noastre.
Că n-avem încotro, că-i musai ca de voie bună, că suntem siliți, obligați și forțați de-mprejurări…
Dar ce-mi mai place să visez!
Să-mi imaginez cum ar fi să las totul baltă și să fac ceea ce-mi place.
Nu ceea ce trebuie. Ci ceea ce sufletul meu tânjește să facă.
Ar fi ideal, nu?
Să facem doar ce ne place și nu ceea ce…

Vezi articolul original 187 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s