Iz de copilărie

În câte-o dimineață din asta friguroasă mă felicit călduros.  🙂

Nu că felicitările m-ar încălzi  😉  ci soba pe lemne. Pentru că de asta mă felicit, ce decizie bună am luat când am înlocuit încălzirea pe gaz cu una pe lemne. „Zaaaaalig” – cum zic ăștia-n olandeză, adică în traducerea mea populară „fain de tăt” –, când focul începe să trosnească, soba să duduie și casa să se umple de mirosul de lemn ars, de căldură uscată și cu iz de…  copilărie. ❤

Crescută la țară știu prea bine ce înseamnă să faci focul cu lemne. Și ce muncă presupune asta. Adusul lemnelor din pădure, „crepatul”, căratul și „clăditul” lor. Pentru cine n-a crescut la țară vorbesc păsărească acum, nu? 🙂

Crăpatul lemnelor era cel mai fain. Și, ca de obicei, tot ce era interesant și atractiv era rezervat bărbaților. Mucoasele slăbănoage și zăpăcite aveau doar de cărat și de clădit, că no, cotărgile* erau mai puțin periculoase decât toporul și șirisăul*.

Însă… de asta îmi și este cel mai dor. Când pui bucata de lemn pe butuc și-o lovești cu sete. Și-o vezi și-o simți cum se desface felii… Bucată cu bucată… Iar grămada lemnelor despicate crește cu fiecare icnitură. Cu fiecare lovitură. Poc! Mecanic, robotic. Simți cum îți curge sudoarea pe spate, pe tâmple, pe frunte, palmele îți ard… dar nu te poți opri. Poc! Poc! Poc!

— Ce faci tu fătucă? Lasă săcurea din mână, te spun la mă-ta! Treci încoace și clădește-le!

— Nu vreu! Aia-i treaba de fete!

— Ni bată-te norocu’! Da’ tu ce-i și? Ficior?

Mucles. N-aveam ce să mai zic… Dar tot nu lăsam toporul din mână, încăpățânată și înciudată că nu-s. Fecior. 😉

Făceam inevitabil bășici în palme, peste care seara buna sufla, certându-mă:

— Spusu-ț-am fătucă? Vezi dacă n-asculți? și-mi turna apoi spirt din belșug, nebăgând în seamă vaietele mele. Ș-apoi îmi lega palmele cu fășii rupte din năfrămuca* dumisale de biserică, în care ținea o crenguță de busuioc…

Palmele mele se vindecau repede dar mirosul de busuioc rămânea mult timp.

Câteodată, când fac focul în soba noastră cu lemne, îl simt.

Și mă felicit, zâmbind, c-am luat decizia asta.

Pe lângă căldura din casă, mai simt și-o alta.

Și-un miros ce vine din copilărie…

Voi? Îl simțiți?

With love,

Aura B. Lupu

*cotărgi, cotargă – coș de nuiele

*șirisău – fierăstrău

*năfrămucă – batistuță

 

Hamme,

08/11/2018

 

 

Reclame

2 gânduri despre „Iz de copilărie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s