Bani bani și iar bani! Cine nu-și dorește să fie bogat? Cine nu visează la ziua în care n-o să mai fie nevoit să se îngrijoreze din cauza banilor? Câți dintre noi n-ar vrea să ajungă la siguranță financiară? 🙂
Cautând ieri un caiet cu linii (nu cu pătrățele, cu linii!) am găsit un caiet vechi. Surpriză: în el aveam trecute toate cheltuielile noastre de când am venit în Belgia. Cu ce bani am venit, cât am câștigat, ce am cheltuit; și asta zi de zi…
Am citit, am râs, am plâns…
3,55 euro pâine+ lapte Carrefour, 86,74 Brico, 10 cartelă telefon➡ ; 5 masaj Greta, 25 curățenie Roza, 15 vopsit porțile la Oscar… ⬅
Săgețile evident că semnificau intrările și ieșirile banilor din portmoneu. 🙂
Am economisit la sânge, recunosc. Nu cred c-aș putea spune că eram zgârcită, ci pur și simplu eram foarte atentă la ce și cât cheltuiam.
Aveam un scop bine definit. Știam pentru ce facem economie.
Nu că nu mi-aș fi dorit o rochie nouă, o mâncare mai acătării decât veșnicele conservele de pește, de fasole și nelipsitele ouă (într-o zi am și zis că dacă mai mănânc multe, o să-mi crească pene și-o să-ncep să cotcodăcesc! 😜🤣😀).
Nu că nu visam să ne permitem și noi o mașină nouă de spălat, un frigider ca lumea sau o mașină de spălat vase. Nu că nu salivam de fiecare dată când vedeam prăjiturile din vitrinele patiseriilor și mă lua cu leșin când treceam pe lâng-o „fritărie” – cum am românizat eu și Adi numele belgian al locului de unde cumperi cartofi prăjiți cu toooot ce vrei pe lângă, adică „Frituur”. 🙂 😋😋😋
Dar pentru că știam prea bine ce vrem să facem pe mai departe, aveam grija fiecărui bănuț cheltuit.
Iar acum, iarăși trebuie să recunosc, dacă ar trebui să mă abțin din a-mi satisface poftele, – culinare sau ne – mi-ar fi destul de greu s-o fac.
„N-avem bani acum. Nu ne putem permite. E prea scump. No lasă dă-i pace, ia-ți gândul că nu-i de nasul nostru.”
ș.a.m.d. ăsta a fost laitmotivul vieții noastre, mulți ani. Prea mulți.
Și tocmai pentru că am trăit atâția ani sub imperiul „Nu”-ului, azi îmi vine greu să o mai fac.