Ceva

5 ani au trecut de parcă nici n-au fost. Am găsit o poză din 30 octombrie 2013 și nu-mi vine să cred că-i de atât de demult! 5 ani! 😱😱😱
Unde s-au dus? Privind poza parcă a fost ieri nu acum 5 ani!
Oare doar eu am impresia asta sinistră?
Că-mi scapă timpul printre degete? Că gonește cu o viteză incredibilă? Că 24 de ore s-au comprimat iar 1 minut nu mai este ce-a fost odată?
Zilele-s parcă mai scurte, săptămânile trec în zbor, lunile-s fum iar anii-s o nimica toată…
Când eram copii Doamne ce lungă era câte-o zi! Mergeam la școală, stăteam acolo 4-6 ore (inclusiv sâmbăta, vă mai amintiți?), apoi veneam acasă și ne apucam de treabă. Cu cheile-n gât ne descurcam singuri, părinții erau la muncă până seara târziu așa că n-aveam ce face, era musai să ne gospodărim singuri, să ne încălzim (ba chiar după ce-am crescut un pic să ne-o și facem) mâncarea, să avem grijă să luăm pâine și să nu pierdem cartela c-apoi era vai și-amar de curu’ nostru (țineți minte cum tăia vânzătoarea fiecare zi din cartelă?), să scoatem gunoiul, să măturăm prin casă și să ștergem prafu’? Să avem grijă de animalele din gospodărie? Ba dacă era nevoie să ne și spălăm hainele și-apoi să ne-apucăm și de teme…
Și ne mai rămânea timp să ne uităm la „Mihaela”, să ieșim afară și să ne jucăm șotron, „Lapte gros” sau „Țară-țară vrem ostași”… 
Aveam timp berechet și să ne dăm cu sania și să stăm la cozi interminabile ( pentru „ce v-aduce mama vouă, lapte, brânză, caș și ouă”  ), și pentru școală și teme și pentru citit pe-ascuns tot ce ne pica în mână și nu era în lectura obligatorie, și pentru treburile casnice și pentru joacă.
Aveam timp pentru de toate iar azi nu mai avem timp de nimic.
Părinți și copii suntem într-o alergătură continuă, de la servici la școală, de la dans la pian, de la școală la înot, de la tanda la manda…
Înainte făceam atât de multe iar azi parcă facem tot mai puțin…
Din cauza noastră? Din cauza timpului?
Nu știu.
Știu doar c-aș vrea să încetinim un pic.
Și noi, și timpul. Și chiar dacă ceea ce facem este puțin, măcar s-o facem cu-n rost. Cu o însemnătate. Să știm că peste 5 ani va conta.
Puțin sau mult, nu contează.
Dar să însemne CEVA.

With love,
Aura B. Lupu

30/10/2018

Hamme.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s