Sunet

Singurul sunet pe care-l mai suport și nu mă deranjează în ultimul timp, e ciripitul păsărilor. Zgomotul străzii, claxoanele, mașinile trecând în trombă, oameni vociferând, copii plângând sau alergând, scrâșnete de roți, țipete, agitație și grabă, toate astea nu doar că mă obosesc, îmi dau pur și simplu dureri de cap și mă calcă pe nervi. La propriu.
Înainte nici nu le auzeam, eram și eu în vâltoarea și-n malaxorul ăsta cotidian, mestecată de fălcile rutinei alături de ceilalți pioni…
Acum însă am impresia că doar eu stau, în mijlocul lumii, în timp ce toți ceilalți se mișcă, vorbesc, aleargă, se agită, și nu văd non-sensul.
Singura încremenită-n contemplarea lumii.
Unde aleargă toți? Unde fug? De ce? De cine?
Opriți-vă doar un moment.
O toamnă ca și asta n-a mai fost de o grămadă de ani. Și curând nici n-o să mai fie.
Respirați adânc. Priviți cerul. Limpeziți-vă mintea. Scăldați

-vă privirea-n răsărit…
Și contemplați. Admirați. Inspirați aerul rece și proaspăt.
Începe-o nouă săptămână. O nouă zi.
Plină de magie. Și de frumusețe fără margini.
Deschideți doar ochii. Și inima. Ca s-o vedeți.
Nu fiți pioni. Ci deveniți regi. Regine.
Și stăpânii propriilor voastre vieți.

Cu iubire,
Aura B. Lupu

Hamme,
22.10.2018

Reclame

2 gânduri despre „Sunet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s