Păcălici

Vorbărie goală, vorbărie goală! Ce sătulă-s de vorbe-n vânt spuse doar așa, în doru’ lelii și doar ca să lăsam impresia că ne pasă!
Ce faci, te iubesc, cum te simți, vreau să-ți fie bine, îmi pasă de tine… rostite doar, fără să le și simțim. Cu ochii pe ceas, cu gândul în altă parte, încercând să arătăm că ne pasă când de fapt ne doare-n c…ot.

Ce faci? Cum ești? Te simți bine? iar după trei cuvinte rostite de amărâtu’ care chiar a pus botu’ la-ntrebare, îi tăiem macaroana cu-n „Mă bucur că te-am văzut, hai pa!” și rămâne ăla cu ochii-n soare și cu propoziția neterminată.
Dacă nu te interesează ce face omu’ respectiv, de formă nu-l mai întreba, lasă-l în amaru’ lui.

Vreau să-ți fie bine, vreau tot ce-i mai bun pentru tine! urmate de-un „Apoi asta copile nu ți-o pot cumpăra, știu că ți-am promis da’ nu vezi cât costă? De unde pana mea să știu c-o să fie așa de scumpă?” sau de „Apoi la facultatea asta nu poți merge, că-i taxa prea mare.” sau „Apoi cu asta dacă te însori, la mine-n casă nu mai ai ce să pășești!”… nu le mai declarați și nu le mai rostiți că tăiați aripi așa, pe bandă rulantă și frângeți visuri pe care tot voi le-ați sădit.

Te iubesc de nu mai pooot, mooor de dragu’ tău, aș străbate râuri pline de crocodili s-ajung până la tine, aș escalada munții și m-aș lupta cu fiarele pădurii pentru tine! urmate de-un „Ne vedem mâine, dacă nu plouă”… să mai comentez ceva??? N-are rost, nu?

Nu mai enunțați dacă nu puneți în aplicare. Nu vă mai bateți cu pumnu-n piept dacă pieptu’ ăla-i gol. Nu mai declarați dacă nu credeți. Și nu mai întrebați dacă răspunsul nu vă interesează.

Declarațiile pline de patos dar fără conținut, te iubesc-urile astea aruncate-n stânga și-n dreapta în loc de-un „Bună ziua”, ce faci-urile spuse doar de-amoru’ artei, îmi pasă-urile declarate dar fără să și arătăm că este chiar așa, sunt vorbărie goală. De care m-am cam săturat.
Știți vorba aia, de mulțam mi-e plin podu’, da’ ceva real, palpabil? Unde e?

Dacă îți pasă de cineva, nu doar îl întrebi ce face, ci și asculți ceea ce are să-ți spună și îi arăți, îi demonstrezi cumva.
Dacă iubești pe cineva nu doar îi spui asta, că nu e suficient. Să spui e cel mai simplu. Cu doveditul e ceva mai greu.
Dacă vrei binele cuiva, păi atunci faci tot ce poți să-i fie bine lui, nu ție! că-i binele lui, nu al tău.

Când ceea ce rostim o să fie-n concordanță cu ceea ce ȘI facem, no atunci o să-ncepem să devenim mai buni. Și mai reali. Mai sinceri.
Până atunci… ne furăm doar căciulile.
Și suntem așa, un fel de „Păcălici”.

Aura B. Lupu

Hamme,

17/10/2018

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

4 gânduri despre „Păcălici

  1. Realitatea faptului că totul devine din ce mai lipsit de conţinut. Totul e superficial şi pe fugă, doar de dragul de a fi, vorbim scurt şi doar de să ne aflăm în treabă. O dezumanizare la nivel macro.
    Frumos articol, mi-a făcut plăcere să-l citesc.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s