Cineva-mi scria că am un zâmbet care-mi arată fericirea pe chip. Da, probabil că are dreptate. Sunt fericită? Probabil.
Sunt însă convinsă că fericit nu poţi fi decât dacă ai fost şi profund nefericit.
Când ai avut o viaţă liniară şi lipsită de griji, n-ai cum să ştii ce e adevărata fericire.
Când însă ai trecut prin iad iar viaţa ta a fost o zbatere şi-o luptă continuă, atunci da, poţi să ai şi momente de fericire adevărată.
Momente doar. Fericire absolută şi continuă eu nu cred că există.
Şmecheria e să găseşti echilibru. Să poţi şi mai ales să ştii să te bucuri.
De momente. De mirosuri. De culori. De apusuri şi răsărituri. De soare sau de etape din viaţă.
Iar eu ştiu.
Să mă bucur.
Dovada?
Zâmbetul.

O zi frumoasă să aveți!