În caietul în care scriam s-a ascuns un musafir…
Roşu, păros, miriapod și cam grăsuț (și destul de impertinent, trebuie să spun, a refuzat să plece de pe geanta mea!) în primă fază m-a făcut să țiui (după cum zice bărbatu-meu că fac 😜).
Apoi l-am dirijat spre geantă și l-am pozat, că prea era simpatic și neobișnuit. Omizile-s de obicei cam verzi, nu roșii… Cu chiu și vai am reușit să îl conving să plece printre frunze…
Anul trecut m-a „hărțuit” un fluture albastru. Ce s-a transformat într-o carte, „Trăirile Aurei”. 🙂
Anul ăsta m-a „invadat” o omidă roșie…
No asta-n ce s-a mai transforma oare???
Sper că nu într-o „Aura Omida”. 😂😂😂
Vedem peste 6 luni.
V-am țucat și-o seară faină să aveți.
Cu iubire,
Mama Omida.
Aura B. Lupu
❤
A furat din nuanţele genţii şi îi „şade” bine aşa.
Eu sper să inspire şi asta la ceva. Dar Trăirile unde se găsesc? Se mai găsesc? 🙄
ApreciazăApreciază