Mama Omida

În caietul în care scriam s-a ascuns un musafir…
Roşu, păros, miriapod și cam grăsuț (și destul de impertinent, trebuie să spun, a refuzat să plece de pe geanta mea!) în primă fază m-a făcut să țiui (după cum zice bărbatu-meu că fac 😜).
Apoi l-am dirijat spre geantă și l-am pozat, că prea era simpatic și neobișnuit. Omizile-s de obicei cam verzi, nu roșii… Cu chiu și vai am reușit să îl conving să plece printre frunze…

Anul trecut m-a „hărțuit” un fluture albastru. Ce s-a transformat într-o carte, „Trăirile Aurei”. 🙂
Anul ăsta m-a „invadat” o omidă roșie…
No asta-n ce s-a mai transforma oare???
Sper că nu într-o „Aura Omida”. 😂😂😂
Vedem peste 6 luni.

V-am țucat și-o seară faină să aveți.

Cu iubire,
Mama Omida.
Aura B. Lupu

 

Reclame

Un gând despre „Mama Omida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s