Mama Omida

În caietul în care scriam s-a ascuns un musafir…
Roşu, păros, miriapod și cam grăsuț (și destul de impertinent, trebuie să spun, a refuzat să plece de pe geanta mea!) în primă fază m-a făcut să țiui (după cum zice bărbatu-meu că fac 😜).
Apoi l-am dirijat spre geantă și l-am pozat, că prea era simpatic și neobișnuit. Omizile-s de obicei cam verzi, nu roșii… Cu chiu și vai am reușit să îl conving să plece printre frunze…

Anul trecut m-a „hărțuit” un fluture albastru. Ce s-a transformat într-o carte, „Trăirile Aurei”. 🙂
Anul ăsta m-a „invadat” o omidă roșie…
No asta-n ce s-a mai transforma oare???
Sper că nu într-o „Aura Omida”. 😂😂😂
Vedem peste 6 luni.

V-am țucat și-o seară faină să aveți.

Cu iubire,
Mama Omida.
Aura B. Lupu

 

Un gând despre „Mama Omida

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.