Ludău

Mirosuri. Culori. Arome. Seară tihnită, plină cu amintirile copilăriei, când buna-mi cocea-n ler* ludău* pe care-l pişcase frigu’ şi-l acoperise măcar o dată bruma… Că asta-i dădea dulceața şi-l făcea fărinos, de se topea în gură. Iar cât aştepam plină de nerăbdare şi poftă-n ochii lucioşi, ca să-mi mai abată gându’ şi să-mi îndulcească chinul aşteptării, draga de bună-mi povestea. Cum o vinit ruşii şi nemții la noi în sat, iar ruşii o fost mai răi şi mai afurisiți decât nemții, că nemții le-o dat ciocolată şi bunătăți da’ ruşii numa’ de furat şi alte lucruri spurcate s-o țînut, cum tuşica nostră i-o şert* cămeşile la ofițerul neamț ce statea la ei în curte şi i le-o topit pă tăte, de biata numa’ cântându-să* şi smulgându-şi păru’ di pă cap l-o aşteptat să vie din misiune, sigură c-o s-o împuşte cu pistolu’ ăla al lui, că i-o strîcat cămeşile…
Da’ cum neamțu’ numa o râs şi-o dus-o să-i arete că mai ave o ladă plină…
Şi ascultând cu gura căscată uitam de ludău până mă lovea mirosul lui îmbătător…
Şi-l scotea buna dragă p-on ştergar, îl rupea-n bucăți mici şi sufla pă ele, să-l răcească…
-No, mânc-amu Auruc, da-ncet să nu te-neci şi să pățesc cu tine vro minune, auzi?
Aud bună, aud.
Şi azi încă aud…

Cu iubire,
Aura B. Lupu
💖
*ludău – dovleac
*ler – cuptor
*şert – fiert
*cântându-se – plângând

Hamme,
12/10/2018

 

Reclame

2 gânduri despre „Ludău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s