Răsărit

Poate că răsăritul extraordinar ce l-am văzut azi-dimineață mi-a dat starea asta de bucurie. Poate că mesajele primite de la voi. Poate soarele ce strălucește sau poate toți oamenii frumoși pe care i-am găsit în mediul ăsta on-line. Sau poate toate astea însumate. Cert e că-s bucuroasă.
🙂
S-a hulit și s-a blamat și criticat mult viața din spatele ecranelor computerelor, telefoanelor, tabletelor etc.
Însă io azi nu am s-o fac. Pentru că mi-am dat seama că în mediul ăsta on-line am cunoscut oameni mai adevărați și mai sinceri și mai reali decât în viața de zi cu zi. Mai naturali și mai faini de zeci de ori.
Edith azi era în aeroport și biata n-a găsit UN zâmbet de încurajare. Un singur zâmbet care s-o facă să se simtă printre oameni, nu roboți. 😦
Bloggerița Anna a participat la Webstock și-a fost recunoscută de mulți alți participanți, toți prieteni virtuali (până atunci!). 
Virtualitatea versus realitate începe să câștige. Mai umani și mai dezinhibați pare-se că suntem aici. În realitate trecem unii pe lângă alții fără să ne observăm, fără să ne salutăm și fără să ne zâmbim…
Ieșiți afară. Dar luați-vă și zâmbetul cu voi. Priviți oamenii în ochi. Strângeți mâinile când faceți cunoștință, hotărâți și fermi. Urăsc când mi se-ntinde-o mână bleagă, moale și fără vlagă. Iar când privirea celui cu care stau de vorbă mă ocolește sau se fixează mai jos de ochii mei, mă zbârlesc mai ceva că și o mîță (de „stuchit” încerc să mă abțin! 😜 ). Iar dacă zâmbesc din inimă cuiva și îmi răspunde cu o încruntare, e gata, cu persoana aia nu vreau să mai am nimic de-a face.
Chiar și la muncă, chiar și pe stradă, sau la cumpărături, oriunde poate c-am avea motive să fim mai preocupați și mai ursuzi, posaci și mohorâți, cei pe care-i întâlnim nu au de fapt nicio vină că ne-au ieșit în cale.
Hai să egalăm scorul. Hai să înclinăm balanța spre real. Și virtualul are părțile lui bune dar hai să le transpunem și în viața asta, de zi cu zi.
Exact cum comentăm aicea: mă bucur, te sărut, te-mbratisez, te țuc, cu drag, cu iubire, ce faină ești, ș.a.m.d. să facem și să spunem „face to face”.
Dacă aici toate aceste cuvinte ne dau atâta bucurie, în realitate… ce credeți?

Cu iubire,
Aura B. Lupu

 

Reclame

Un gând despre „Răsărit

  1. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Virtualitatea versus realitate începe să câștige. Mai umani și mai dezinhibați pare-se că suntem aici. În realitate trecem unii pe lângă alții fără să ne observăm, fără să ne salutăm și fără să ne zâmbim…
    Ieșiți afară. Dar luați-vă și zâmbetul cu voi. Priviți oamenii în ochi. Strângeți mâinile când faceți cunoștință, hotărâți și fermi. Urăsc când mi se-ntinde-o mână bleagă, moale și fără vlagă. Iar când privirea celui cu care stau de vorbă mă ocolește sau se fixează mai jos de ochii mei, mă zbârlesc mai ceva că și o mîță (de „stuchit” încerc să mă abțin! 😜 )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s