Tăcere

 

După postarea de ieri am primit mesaje de la voi care mi-au aprins, – iar! – beculețele (de mi se mai aprind multe, mă transform în brad de Crăciun 😜).
Multe femei, victime ale violenței domestice, tac. Înghit. Ascund. Trec sub tăcere. 🤐
Și nu mă refer la cele aflate încă într-o relație abuzivă (că aici tăcerea-i deja de alt fel 😦 ).
Nu. Ci la cele care-au scăpat deja. Și care n-au spus nimănui ce s-a-ntâmplat, care-au fugit și nu s-au mai uitat în spate, dar… tac.
De ce? De rușine.
No chiar nu pot să tac io amu!
Dragele și scumpele mele, n-aveți de ce să vă fie rușine!
Nu voi ați fost de vină. Voi ați fost VICTIME iar ei TICĂLOȘI! Nu contează că-s directori, că-s profesori, că-s în nu știu ce funcții înalte și nu îndrăzniți să spuneți, că v-ar desființa.
Că v-ar face praf și pulbere.
V-au făcut dragele mele deja.
Iar prin tăcerea voastră vă mai fac încă o dată! Ei scapă basma curată și, cel mai grav, cu impresia că-s Dumnezei și pot face orice unei femei!
Voi ați scăpat, dar următoarea care-i pică-n gheare?
Da, multe spuneți că n-ați vrut să afle copiii, că n-ați vrut să-i faceți nici pe ei de râs… Trecând totul sub tăcere, tocmai i-ați făcut.
Să nu vă-nchipuiți că ei nu știu, n-au văzut, simțit și auzit prin tot ce ați trecut. Vă mințiți singure atunci…
Copiii indiferent cât de micuți sunt, înregistrează tot.
Privirea voastră tristă, vânătaia de sub ochi, bufniturile loviturilor încasate, plânsul muțește (da, știu, plângeați în pernă sau ascunsă-n baie, ca să-i protejați, vă dați cu fard ca să ascundeți urmele loviturilor, purtați ochelari de soare-n casă ca să nu-i sperie ochii-nvinețiți și roșu-n loc de alb… da, știu…).
Știți când o să vă dați seama că ei știau ce se întâmplă?
Când vor fi mari și-o să vă-ntrebe:
– De ce mamă ai rămas atât de mult cu el?

Nu mai tăceți. Nu mai ascundeți. Nu mai acoperiți sub covor, ca și pisica… Mai devreme sau mai târziu putoarea o să iasă…
Și-o să fie de zeci de ori mai intensă.
Cuvintele nespuse la timp, înghițitul și trecutul sub tăcere, sentimentul de vinovăție și rușine vă distruge tiroida.
Nu vă mirați că suferiți de fel de fel de boli… Că vă îngrășați doar bând și un pahar cu apă…

Dați glas tăcerii. Spuneți cu voce tare tot ce-ați pătimit.
Strigați, urlați, țipați… loviți un sac de box, o pernă (ideal ar fi să puneți și-o poză pe ea 😉 ), manifestați tot ce-ați acumulat.

Și-apoi o să vedeți… simțiți…

Succes!

Cu dragoste,
Aura B. Lupu

Hamme,
05.07.2018

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

2 gânduri despre „Tăcere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s