Poveste de iubire

„Când iubești, nu-i nevoie nici măcar de scuze, pentru nimic, niciodată…” a scris Erich Segal atât de frumos în povestea lui de iubire, ce-a mișcat o lume-ntreagă. Pe mine pot spune că m-a zdruncinat (și m-a marcat) de-a dreptul.
Când am citit prima dată aceste cuvinte nu le-am înțeles pe deplin. Acum știu și de ce. Pentru că până atunci nu iubisem cu adevărat…
Acum nu doar că le înțeleg ci mai ales le simt. 
Problema apare însă când NU mai iubești. Și-atunci toate scuzele din lume sunt inutile și tardive.
Siguri și absolut convinși de iubirea partenerului, uităm și neglijam un fapt – destul – de cert: o iubire, indiferent cât e de mare și aparent eternă, poate muri. Poate apune. Și poate dispărea în neant…
Da, știu ce o să-mi spuneți, că o iubire-adevărată nu dispare-așa, tam-nesam.
Peste noapte nu, dar, în timp, neglijând-o, fiind PREA siguri de ea, ne-întreținând-o și ne-băgând-o-n seamă, da, poate dispărea.
Consideram, pe vremuri, că artificiile astea de-a întreține flacăra pasiunii și focul dragostei erau sub demnitatea mea. Că dacă mă iubește, mă iubește și necoafată, nefardată și nepuțulită. Că nu-i musai să am unghiile făcute și să fiu la 4 ace permanent.
Musai nu e. Dar nici de stricat, nu strică. 😉
Artificiile astea ajută. Clar. Și fără echivoc. Mai ales după o vârstă. 😉 Și-o dau naibii demnitate dacă-i vorba să-mi păstrez dragostea.
Dacă el vine de la muncă și tu mirosi a tot meniul pregătit, normal că nu-i prea vine să te giugiulească și să-ți pupe pletele bălaie, cu aroma de sarmale. 😜
Dacă oja de pe unghii s-a dus pe jumătate și când vrea să-ți sărute mâinile îl lovesc vizual și olfactiv (ceapă, usturoi, o țîră de pătrunjel și-un strop de țelină 😂 ), cu siguranță că n-o să-i mai prea vină să repete gestul…
Și da, prin casă normal că nu-i comod să umbli-n rochie și-n pantofi cu toc. Dar dacă treningul ăla lălâi și lăbărțat, de o culoare incertă și cu trei mărimi mai mare pe care-l porți (că tu te simți ok în el) dar pe el nu îl excita ci din contră, îi moare și dramul de pasiune pe care-l mai avea, să nu te miri că doarme cu curu’ la tine, evită să te mai țină-n brațe, te privește fără să te vadă și-ajungeți să fiți, la un moment dat, mai mult colegi de cameră decât soț și soție.
Și viceversa e valabilă, nu-i un drum cu-n singur sens, să nu credeți că dânșii sunt scutiți – sau feriți – de moartea pasiunii partenerei.
Vremurile când un bărbat era considerat bărbat adevarat, viril și atrăgător cu cât era mai „wild” și mai ne-ngrijit, hă, hă! au apus și alea de mult.
Nu-mi plac bărbații epilați (decât în locurile necesare 😉 ), pensați (doar dacă sprâncenele li se unesc!) și cu unghiile lăcuite, asta să fie clar. Ăștia care ne fac concurență nouă, muierilor și ne ocupă locurile la cosmetică de nu mai încăpem de ei, au luat-o rău pe arătură.
Dar… cu unghiile curate, tăiate scurt, dichisiți (fără exagerare, nu că de la o poștă mă lovește after-shave-ul și-mi pică tăt păru’ din nas! 😵), care nu put a transpirație ci miros doar a apă și săpun, care-s îngrijiți și ferchezuiți decent, cu o dantură îngrijită și care nu fug de dentist ca dracu’ de tămâie și-au grijă ca respirația să le fie fresh, no ăștia-s, după umila mea părere, bărbați adevărați. 💪💪💪
Fiți muncitori. Fiți gospodine. Fiți hei-rupiști și bucătari. Nu văd nimic rău în asta. Nu condamn, Doamne-ferește, nici nu hulesc astfel de îndeletniciri. Nu toți putem fi „doctori-injineri”, vedete, avocați, prezentatori, etc. Nici ca scoși din cutie, pregătiți să apărem la știri și să „dăm bine pe sticlă” nu putem fi toți. Mai suntem și din ăștia, simpli muritori. 😉
Dar îngrijiți, curați, spălați și mirosind – nu a parfumuri scumpe – ci doar a apă și săpun, e suficient.
Nu doar pentru un partener (sau parteneră) ci și pentru ceilalți pe care-i întâlnim peste zi.
Și mai ales pentru noi înșine. Io tare bine mă simt și-ncrederea în mine crește de fiecare dată când mă îngrijesc. Când mă privesc în oglindă și-mi place TOT ceea ce văd, de-mi vine să mă țuc io pe mine, e o senzație super tare.
Și da, e un tertip. O nouă coafură. Un dres mai sexy. O piele fină, un miros mai… altfel. Niște unghii lăcuite, roșii (sau verzi, depinde după caz 😂).
Un artificiu, o ușoară manipulare, o încercare de a menține – și de-a păstra – iubirea. 
Că no, într-adevăr cum ne-a învățat Jenny, frumoasa fată ce-a murit, 😪iubirea nu are nevoie de scuze.
Dar de-un mic imbold, din când în când, io zic că da. 😉

Cu iubire,
Aura B. Lupu

Hamme,

09/10/2018

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s