Afară e soare.
Dar în suflet plouă.
Zâmbești. Doar cu gura.
Iar ochii îți plâng.
Și ai nevoie de-o umbrelă roșie.
Care să-ți ascundă rănile din suflet.
Ești înconjurat de oameni.
Dar atât de singur!
Ești pe-o stradă largă.
Și totuși te sufoci.
Simți vântul spulberându-ți visul.
Și-auzi ploaia rece
care cade-n gol.