Semne

Sunt deja prea multe coincidențe ca să le ignor sau să nu le iau în seamă.
Le consider semne.
Că sunt pe drumul cel bun.
Filmulețul ăsta a fost primul lucru ce mi-a apărut pe ecranul laptopului când l-am deschis.
Exact despre femeia asta, Louise Hay, de care până ieri nu știam nimic, am discutat în sesiunea de ieri.
Exact cum altă dată, după altă sesiune, primul lucru apărut a fost celălalt filmuleț, cu femeia bătută, care a activat în mine dorința de-a scrie.
După atâția ani, „brusc și dintr-o dată” cuvintele au început să curgă.
Pentru prima dată am reușit să scriu despre agresiunile ex-ului.
Deși eu credeam că le-am șters, uitat și îngropat de mult, atunci mi-am dat seama că le cărăm de fapt după mine, ascunse într-un colț și ticăind ca o bombă cu ceas.
Și că aveam nevoie de vindecare…
Așa cum acum realizez că mi-am…