Knockout

Iar am citit un articol și iar am intrat la bănuieli. M-a făcut să scormonesc în trecut. Să văd ce anume mă bântuie. Mă răscolește. Ceva ce poate mi-ar explica disconfortul, visele ciudate și starea generală proastă ce mă încolțesc și mă hărțuiesc în fiecare an în luna septembrie. Repetitiv și obsedant. Enervant de-a dreptul. Ce întâmplări au rămas nerezolvate? Ce anume declanșează potopul de lacrimi și melancolia asta fără rost și fără sens?

Ca să descopăr că luna septembrie a fost de-a lungul timpului extrem de importantă pentru mine. Multe întâmplări determinate s-au petrecut în septembrie. Depunerea actelor pentru divorț. Plecatul în străinătate. Operația. Scrierea primului meu articol. Da, acum gândindu-mă la asta, îmi dau seama că în septembrie anul trecut mi-am luat inima-n dinți și-am scris pentru prima oară despre agresiunile ex-ului.

Însă despre ce n-am scris – decât frânturi – este plecarea în străinătate.

Chiar și acum, după 16 ani, mi-e greu s-o fac.

Pentru că emoțiile generate sunt tare greu de gestionat. De stăpânit e imposibil. Și-atunci am ales calea mai ușoară, să nu vorbesc despre ele. Să le ignor, să le îngrop și să le amân.

Da’ cum lucru’ lăsat pute-a… știți voi ce, iacătă! în fiecare an în luna septembrie intru-n „stand-by„. Sunt scoasă pe tușă. Tocmai ca să rezolv ce mă macină. Mă roade. Și mă îmbolnăvește.

Anul trecut am rezolvat cu agresiunea. Anul ăsta văd că-i musai să rezolv cu… nici nu știu cu ce să-ncep: durerea despărțirii de copii? sentimentul de vinovăție? frica teribilă? încordarea? stresul permanent? batjocura? umilința? nesiguranța? foamea? dorul? Ioi da’ câte-s!

Când îți dai seama de ciclicitatea anumitor întâmplări este ca și când ai primi un pumn direct în plex.

Rămâi fără aer, caști ochii mari și-apoi leșini.

Partea faină-i că după ce te trezești din knockout, poți să începi cu rezolvarea lor.

Când anumite întâmplări se tooot repetă, înnebunitor și obsedant, e evident că-s niște pumni în plex dați de univers tocmai ca să ne trezim.

Să rezolvăm ce-am amânat.

Să vindecăm ce n-am tratat.

Și să iertăm ce n-am iertat.

Pe noi în primul rând.

Și-apoi pe cei ce ne-au rănit.

Cu iubire,

Aura B. Lupu

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

2 gânduri despre „Knockout

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s