Knockout

Iar am citit un articol și iar am intrat la bănuieli. M-a făcut să scormonesc în trecut. Să văd ce anume mă bântuie. Mă răscolește. Ceva ce poate mi-ar explica disconfortul, visele ciudate și starea generală proastă ce mă încolțesc și mă hărțuiesc în fiecare an în luna septembrie. Repetitiv și obsedant. Enervant de-a dreptul. Ce întâmplări au rămas nerezolvate? Ce anume declanșează potopul de lacrimi și melancolia asta fără rost și fără sens?
Ca să descopăr că luna septembrie a fost de-a lungul timpului extrem de importantă pentru mine. Multe întâmplări determinate s-au petrecut în septembrie. Depunerea actelor pentru divorț. Plecatul în străinătate. Operația. Scrierea primului meu articol. Da, acum gândindu-mă la asta, îmi dau seama că în septembrie anul trecut mi-am luat inima-n dinți și-am scris pentru prima oară despre agresiunile ex-ului.
Însă despre ce n-am scris – decât frânturi – este plecarea în străinătate.
Chiar și acum, după 16 ani, mi-e greu s-o fac.
Pentru că emoțiile generate sunt tare greu de gestionat. De stăpânit e imposibil. Și-atunci am ales calea mai ușoară, să nu vorbesc despre ele. Să le ignor, să le îngrop și să le amân.
Da’ cum lucru’ lăsat pute-a… știți voi ce, iacătă! în fiecare an în luna septembrie intru-n „stand-by„. Sunt scoasă pe tușă. Tocmai ca să rezolv ce mă macină. Mă roade. Și mă îmbolnăvește.
Anul trecut am rezolvat cu agresiunea. Anul ăsta văd că-i musai să rezolv cu… nici nu știu cu ce să-ncep: durerea despărțirii de copii? sentimentul de vinovăție? frica teribilă? încordarea? stresul permanent? batjocura? umilința? nesiguranța? foamea? dorul? Ioi da’ câte-s!
Când îți dai seama de ciclicitatea anumitor întâmplări este ca și când ai primi un pumn direct în plex.
Rămâi fără aer, caști ochii mari și-apoi leșini.
Partea faină-i că după ce te trezești din knockout, poți să începi cu rezolvarea lor.
Când anumite întâmplări se tooot repetă, înnebunitor și obsedant, e evident că-s niște pumni în plex dați de univers tocmai ca să ne trezim.
Să rezolvăm ce-am amânat.
Să vindecăm ce n-am tratat.
Și să iertăm ce n-am iertat.
Pe noi în primul rând.
Și-apoi pe cei ce ne-au rănit.
Cu iubire,
Reclame

2 gânduri despre „Knockout

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s