Nedreptăți

Aura B. Lupu

De fiecare dată când mi s-a făcut o nedreptate, când am fost fraierită, păcălită şi trasă-n piept (zici mă cheamă Marlboro!) am reacționat furtunos. M-am indignat, m-am văicărit şi m-am ofuscat de numa’ numa’, gândul mi-era doar acolo, îmi umpleam mintea cu tot felul de întrebări : „Da’ cum se poate aşa ceva? Da’ de ce mi se întâmplă asta? Cum să fii atât de nedrept? Păi e posibil aşa ceva?” şi multe altele în acelaşi ton şi-aceeaşi temă.
Mă făceam bună de nimic şi mă consumam singură (ca o țigară uitată-n colțu’ gurii) încercând să înțeleg. Căutând un răspuns. Silindu-mă să pricep.
Azi însă, deşi începusem deja să mă ambalez (că mai aveam o țâră şi-necam „motoru”
😂 am spus „ho fătuchiță!”.
Şi-am ieşit afară cu Edi.
M-am forțat să mă gândesc la altceva.
M-am silit să-mi îndrept atenția spre oamenii de pe stradă.
M-am uitat la cer.

Vezi articolul original 220 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s