Articol

Am citit azi un articol – de fapt mai multe – foarte faine, unul însă m-a pus pe gânduri. Mi-am dat seama că am o problemă cu iertatu’. Am trecut de nenumărate ori prin asta și încă îmi vine greu s-o fac. În teorie știu că ne-iertarea duce la tot felul de legături și conexiuni nedorite cu persoana pe care nu poți s-o ierți. Da’ ce să fac no dacă nu-mi vine? Că degeaba zic io c-am iertat-o și numa’ gându’ la ea îmi face stomacul ghem și-l urcă-n gât.
Iar gustul coclit din gură nu trece nici dacă-n loc să-mi clătesc gura cu Listerine beau toată sticla!
Bun. Înseamnă că abordez io greșit problema, m-am gândit.
Că văd că p-aici e plin de „iertători” și „move-on”-ători din ăștia, care iartă, uită și trec mai departe.
Hm, oare chiar așa să fie?🤔
Bravo. Bine că pot. Io declar însă că nu. Nu pot. Nici să-ntorc celălalt obraz nu-mi vine. Nu-s atâta de creștină. N-am sufletu’ atât de mare. Și-ți mai cobor și sfinții-n cap!
Pot să iert pentru că-mi vreau bucățica aia de suflet ce mi-ai terfelit-o înapoi. Da, pentru ATÂTA pot să iert. Da’ să îți mulțumesc, să mai fac și plecăciuni și să-ți înalț și rugăciuni…. sorry, nu-mi vine. Chiar nu pot. Încă. Poate cine știe, când m-oi „ilumina” destul o să îmi vină…
Da’ până atunci iert doar atâta cât pot io. Pentru mine. Pentru liniștea mea. Și pentru ca să-mi recuperez bucățile alea de suflet pe care ți le-am pus pe tavă.
Cât despre sufletul tău, nu pot să-l iert. Nu-i treaba mea. Asta e treaba ta s-o faci.
Dac-o să poți…
😉

Cu iubire,
Aura B. Lupu

Hamme,
09.09.2018

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s